Pentru prima data dupa 1945 , in anii `90 au fost facute publice organigramele ministerelor din Guvernul Romaniei . Aceste organigrame erau aproape identice avand toate un compartiment cheie intitulat " contenciosul administrativ " care gestiona interfata si litigiile cu alte ministere.
Configuratia actuala a ministerelor romanesti ( cea mai potrivita denumire a lor ar fi de fapt aceea de megastructuri informationale ) este o proiectie la scara redusa a starii de fapt si de drept a sistemului , respectiv a megamasinii sociale generata de acesta .
Fiecare din aceste megastructuri genereaza la randul lor alte structuri si orice modificare formala la varf atrage dupa sine un adevarat principiu al dominoului .
Cazul Ministerul Invatamantului, respectiv evolutia lui si a denumirilor lui dupa 1948 este unul simptomatic pentru haosul indus in societate de aceste megastructuri informationale destinate sa organizeze domenii intregi de activitate. Daca in timpul capitalismului cheia de bolta a invatamantului era educatia , pe parcursul comunismului aceasta s-a transformat treptat in "instruire"si acumulare de cunostinte . Accentul a trecut de la dimensiunea sociala la dimensiunea politica , iar educatia s-a tranformat treptat intr-o activitate "politico-ideologica si cultural-educativa". Acest proces este vizibil si in evolutia recenta a titulaturii acestui minister.
Istoricul denumirilor oficiale ale Ministerului Invatamantului
Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (din 17 decembrie 2014)
Ministerul Educaţiei Naţionale (22 decembrie 2012 - 16 decembrie 2014)
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (23 decembrie 2009 - 21 decembrie 2012)
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (27 decembrie 2008 - 22 decembrie 2009)
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (5 aprilie 2007 - 26 decembrie 2008)
Ministerul Educaţiei şi Cercetării (12 martie 2004 - 5 aprilie 2007)
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (19 iunie 2003 - 11 martie 2004)
Ministerul Educaţiei şi Cercetării (28 decembrie 2000 - 18 iunie 2003)
Ministerul Educaţiei Naţionale (5 decembrie 1997 - 28 decembrie 2000)
Ministerul Învăţământului (19 noiembrie 1992 - 4 decembrie 1997)
Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei (28 iunie 1990 - 19 noiembrie 1992)
Ministerul Învăţământului (30 decembrie 1989 - 28 iunie 1990)
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului (17 noiembrie 1971 - 30 decembrie 1989)
Ministerul Învăţământului (9 iunie 1962 - 16 noiembrie 1971)
Ministerul Învăţământului şi Culturii (20 martie 1957 - 8 iunie 1962)
Ministerul Învăţământului (2 iunie 1952 - 19 martie 1957)
Ministerul Învăţământului Public (15 aprilie 1948 - 2 iunie 1952)
Ministerul Educaţiei Naţionale (23 august 1944 - 14 aprilie 1948)
Sursa :
http://cnred.edu.ro/#istoricul-denumirilor-oficiale-ale-Ministerului
In acest caz , recenta schimbare a denumirii ministerului din Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice care in 18.11. 2015 devine Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, atrage dupa sine un adevarat cataclism birocratic deoarece toate documentele emise in vechiul regim institutional trebuie modificate conform noii titulaturi adoptate. Odată cu această titulatură, toate unităţile de învăţământ sunt obligate să schimbe din nou, ştampile, sigilii, placuţe sau alte documente necesare , exact cum s-a intamplat si in anul precedent si la orice schimbare anterioara :
“ În urma acestei situaţii, Inspectoratul şcolar va trimite la minister, astfel încât să se realizeze comandă. Costurile acestor modificări vor fi suportate de fiecare şcoală în parte, în baza unei facturi ce va fi primită la unitate”, a precizat Mariana Tocaciu purtător de cuvânt ISJ Arad. Fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică va primi în folosinţă o singură ştampilă. Ar fi indicat să schimbe și plăcuţele, dar există posibilitatea doar să le modifice. Pentru achiziţia unei ştampile personalizate, unitățile de învățământ trebuie să scoată din buget cel puțin 100 de lei. Până ce noile sigilii vor intra în posesia unităţilor de învăţământ, vor putea fi folosite cele vechi."
Sursa : http://www.vestic.ro/articol_42458/-ministerul-educatiei-si-a-schimbat-din-nou-numele-functioneaza-acum-ca-ministerul-educatiei-si-cercetarii-stiintifice.html?action=print
In realitate, avem de-a face cu ceea ce putem numi numim transformari topologice respectiv o "ars combinatoria" de tip birocratic-administrativ prin care managementul unui domeniu social extrem de important cum este educatia ( o problema cronica la noi ) , se transforma de fapt intr-un paravan pentru interese financiare si de grup. In acest caz strategia este una clasica prin generarea haosului la nivel de sistem social prin schimbarea periodica a scopurilor si obiectivelor domeniului care face imposibila obtinerea unei imagini de ansamblu si estimarea obiectiva a evolutiei sau involutiei acestuia. Ca lucrurile sa fie si mai clare :
"În ultimii 25 de ani, legea educaţiei a fost modificată de peste 60 de ori, iar miniştrii s-au schimbat de 20 de ori"
Sursa : http://www.gandul.info/stiri/fiecare-ministru-cu-legea-lui-cate-schimbari-a-suferit-sistemul-de-invatamant-in-ultimii-25-de-ani-13731545
Termenii folositi in titulatura ministerului amesteca activitati, domenii , scopuri si obiective care pot primi interpretari culturale si politice foarte diferite dar care pe parcursul a 25 de ani se rezuma de fapt la miscare in bucla de revenire si reluare periodica a unor variante abandonate initial :
Eucatie / Nationala / Invatamant / Cultura / Cercetare / Inovare / Tineret / Sport / Stiinta
Principiul de baza aplicat in acest caz este unul imprumutat din combinatorica guvernarii de tip comunist in care suprapunerea si interferenta unor domenii (ex: tehnic-economic ; juridic -administrativ; etc.) oferea si motivatia pentru controlul lor . In organigrama actuala a ministerului (
http://www.edu.ro/index.php/articles/22564) , principalul obiectiv este controlul activitatii domeniului si nu educatia ca atare sau obiectivele ei (exemplu : B. Direcţia Generală Juridic
C. Direcţia Generală Învăţământ Universitar
C1. Direcţia Titluri Universitare
C2. Direcţia Finanţarea Învăţământului Universitar
D. Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar
D1. Direcţia Inspecţia Şcolară
D2. Direcţia Programe şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii ,etc. ).
Pe de alta parte, orice schimbare a titulaturii unui minister antreneaza si o schimbare a scopului si obiectivelor urmarite de acesta , a numarului de posturi din schema de personal si a cheltuielilor publice aferente si aici gasim explicatia rationala a birocratiei extinse de la noi respectiv a "schimbarii schimbarilor".
Problema cea mai grava este ca , dincolo de declaratiile de complezenta, scopurile si obiectivele acestui minister nu sunt in realitate clar definite . La capitolul "Misiunea" citim pe site-ul oficial al ministerului urmatoarele alegatii :
"Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza consultării celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiectează, fundamentează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele sistemului de învăţamânt în ansamblul său, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învăţământ ( Art. 12 (1), Legea învăţământului 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare). "
"Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se organizează şi funcţionează potrivit legii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de specialitate, are răspunderea de a elabora şi de a aplica politica educaţională, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învăţământului (Art. 140 (1) Legea învăţământului 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare)."
"Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează, coordonează şi aplică politica naţională în domeniul educaţiei."
Sursa : http://www.edu.ro/index.php/articles/c242/
La o analiza atenta a celor 25 de atributii ale ministerului enumerate pe site observam cu stupoare ca ministerul in cauza isi defineste misiunea, afirma ca elaborează, coordonează şi aplică politica naţională în domeniul educaţiei , proiecteaza strategia globala a invatamantului,etc. , dar trece sub tacere exact cel mai important capitol, respectiv acela in care ar trebui prezentate clar scopul si obiectivele educatiei care ar trebui sa fie distincte de cele anterioare anilor `90 *) . Acestea sunt amintite doar in treacat, dar nu sunt definite niciunde si la niciun capitol din cele existente pe site-ul ministerului ( Învăţământ preuniversitar / Învăţământ superior / Învăţământ minorităţi / Cercetare / Resurse umane / Recunoastere diplome si vizare / Relații Internationale si Europene ) .
Singurul subcapitol cu adevarat interesant de pe site-ul ministerului este "Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă" (
http://www.edu.ro/index.php/articles/c838 ), dar si acesta este doar o traducere din limba engleza a unui document propus pentru dezbatere internationala de catre specialisti austrieci, document care in realitate nu are nici o legatura cu ceea ce se intampla in scolile romanesti .
In sfarsit, prin locul si importanta sa la nivelul sistemului , Ministerul Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice este poate cel mai bun exemplu de conducere birocratic-administrativa total desprinsa de realitate si incapabila sa-si defineasca in mod coerent scopul si obiectivele **) intr-o lume noua si intr-o realitate aflata in continua schimbare pentru ca dupa 26 de ani au fost chemate sa faca schimbari in educatie ( e drept nu stim cu ce efect si cu ce sanse ) personalitati din afara ministerului ***). Ceea ce ce echivaleaza de fapt cu recunoasterea oficiala a esecului total al acestei megastructuri informationale .
Note
**) ...cu puţin timp înainte de Crăciun d-l Ministru al Educaţiei a anunţat constituirea unui grup de reflecţie menit a gândi schimbarea programelor (curriculei) în învăţământul preuniversitar. Sunt pe lista ministrului 11 persoane – mai cunoscute sau mai puţin cunoscute opiniei publice – dar a căror probitate profesională şi profesorală e dincolo de orice dubiu (academicianul Solomon Marcus, d-nele Manuela Prajea, Oana Moraru şi Tincuţa Apăteanu şi d-nii Ştefan Vlaston, Alexandru Mironov, Florin Colceag, Radu Gologan, Radu Dop, Florin Munteanu şi Marian Staş). Oamenii aceştia au câteva calităţi pe care d-l Curaj se poate baza: mai înainte de toate au o experienţă concretă şi permanentă a şcolii, aşa cum e ea. Nu sunt funcţionari de meserie, ci profesori de vocaţie. Nu sunt persoane culese de pe culoarele inspectoratelor, cu “formularele” şi “raportările” lor, ci oameni care vin de la clasă (în care îşi fac bine treaba), unde au de-a face zilnic cu elevi şi părinţi. Altfel spus e vorba de oameni care cunosc problemele concrete ale învăţământului preuniversitar românesc. În al doilea rând, toţi cei menţionaţi ştiu să spună – clar, ferm, elegant şi politicos – ceea ce gândesc (şi gândesc cu adevărat – o arată toată prestaţia lor publică), fără a se pierde în divagaţiile procedurale ale limbajului aulic al “comisiilor” ministeriale. Cei 11 sfătuitori ai d-lui Ministru au marea calitate de a aduce o voce umană în mediul eterat al “înalţilor funcţionari” ai educaţiei (care, demult, nu mai vorbesc limbi pământene). Pe lângă toate acestea, cei nominalizaţi de d-l Curaj sunt suficient de mulţi pentru a avea o diversitate de perspective asupra problemelor actuale ale educaţiei şi suficient de puţini pentru a putea cădea de acord asupra unor principii de bază pe care se cuvine a fi aşezat învăţământul zilei de mâine. Să îi felicităm pe fiecare pentru tot ceea ce au făcut până acum! Şi pe d-l Curaj pentru această inspirată alegere! Şi să le dorim, tuturor, puterea de a face ceea ce nici un minister şi nici o comisie n-a făcut în ultimii 26 de ani în educaţie!
Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/scoala-pe-calea-regasirii/
***) Din nefericire, chiar si selectarea acestor personalitati ( desigur , cu unele exceptii remarcabile ) urmeaza aceleasi principii arbitrare si subiective aplicate de decenii in activitatea ministerului. Nu poti reforma un domeniu atat de important cum este educatia aducand pe post de experti un scriitor de science-fiction devenit ministru al tineretului si sportului(
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Mironov) si politician (
http://adevarul.ro/news/societate/mironov-revolutionar-lasati-l-pace-iliescu-1_50abb94b7c42d5a6637f466d/index.html ) , un militar care s-a ocupat printre altele sau de fapt cu sistemul informatizat de management … militar , cu automatizarea conducerii trupelor la Leningrad , a scris prima carte de profil despre carti despre razboiul informational ,etc.
( cf. :
http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?1455-Noua-democratie-a-structurilor :
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/cine-va-fi-noul-ministru-al-educatiei-opt-propuneri-de-bun-simt-care-vor-fi-ignorate-cu-succes/#comment-68147 ), un matematician care vede educatia prin modele matematice si mistice (
http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-i ),etc.
http://www.contributors.ro/administratie/scoala-pe-calea-regasirii/#comment-267461
20.7.2012, 11:40 AM
Acum este nevoie urgenta de un cadru normativ care sa impuna diagnosticul scolilor doctorale din Romania. Cate dintre doctoratele din ultimii 12 ani sunt valabile (nu mai zic valoroase prin creativitate!) si cate nu. Sunt sigur multe doctorate corecte, dar si foarte multe incorecte. Acest cadru normativ pentru o actiune de verificare in urmatorii 2 ani este vital pentru restabilirea prestigiului universitatilor si solilor doctorale din Romania. Si va fi adoptat!
Altffel ar insemna sa ne pacalim pe noi insine. Plagiatul si mediocritate nu se limiteaza la un singur om. Toti stim care este adevarul, iar acesta nu trebuie sa ramana ascuns si sa duca la putrezirea intregului ssitem academic.
20.7.2012, 11:50 AM
problema e că nu le mai ajung doar banii și puterea.
vor și distincție.
ăsta e un subiect separat. v-am spus – cunosc pe cineva care și-a făcut universitate particulară pe care să o poată absolvi și la care și-a luat apoi licenta. diploma de bacalaureat si-a cumparat-o abia după ce a absolvit facultatea – nu e o glumă, omul există, până de curând se mișca în spatiul public.
20.7.2012, 12:38 PM
Acum este nevoie urgenta de un cadru normativ care sa impuna diagnosticul scolilor doctorale din Romania.”
Nu , aceasta rara avis copy-paste trebuie prinsa bine de coada si jumulita pana la cap de toate penele, dupa aceea avem timp berechet pentru toate ciorile de pe toate gardurile patriei strabune.
Dar pariez deja pe toate ciorile doctorale in uz, ca ministerul cu tot ce se afla in el, nu va face gresala capitala sa porneasca din proprie initiativa principiul dominoului si sa-si taie manu propria creanga de sub picioare.
Mai mult decat atat, presa scrie ca anularea doctoratului in cauza va conduce pe cale de consecinta si la anularea tiutlaturii de avocat obtinuta pe baza primului ( ca sa nu mai spunem si de conscintele politice ! ) ceea ce deschide un capitol unic in istoria post-decembrista.
Inainte de anii `90 a existat un singur caz de anulare ( e drept, temporara ) a diplomei universitare . Este vorba de intelectualii care au participat la Meditatia Transcendentala si care au fost dati afara din locurile de munca si trimisi toti in productie ca muncitori necalificati pe considerentul ca au participat la o miscare subversiva care submina ordinea de stat. Ca atare, diploma lor universitara nu mai era recunoscuta ( anihilata ?) in acel context politic.
Acum este chiar mai grav. Pentru prima data trebuie aplicate la cel mai inalt nivel al piramidei politice si sociale principii care , prin sadismul nostru social traditional , erau erau aplicate altadata numai la baza ei. Deci pana sa ajugem sa golim toata padurea de uscaturi, avem cativa brazi falnici care “stau ( singuri -n.n.) drept in ochii nostri” cum zicea marele Ghita Pristanda. Ne asteapta o lunga vara fierbinte , poate cea mai fierbinte din istoria noastra recenta.
20.7.2012, 1:37 PM
21.7.2012, 12:03 PM
Dr. Irina Holdevici a ajuns de la o catedra a IEFS ( Institutul De Educatie fizica si Sport ) direct la o scoala speciala pentru cei cu deficiente de vorbire ( dupa revolutie a ajus la SRI ) .
In sfarsit, dl. Andrei Plesu ( ajuns in `90 ministru ) , de la Universitatea Bucuresti , a aterizat direct bibliotecar la … Tescani ( undeva in Moldova , foarte aproape de dl. Virgil Maugurenu muzeograf prin Focsani , cred ) tot in baza diplomei universitare.
Dr. Aurora Liiceanu dupa scandalul Meditatiei Transcendentale, a lucrat un an ca muncitoare necalificata la fabrica de textile Suveica. Dupa propria declaratie, curata cartofi, matura curtea, spala vase,etc.
In sfarsit, dr.Vladimir Gheorghiu care a organizat sedintele de meditatie transcendentala cu inginerul Nicolae Stoian si sotia lui frantuzoiaca , sedinte la care au participat si Marin Sorescu, Andrei Plesu , dr.Victor Sahleanu, Cik Damadian, etc. etc., a obtinut dreptul de …a emigra legal in Germania, exact cand atunci cand altii erau anchetati de Securitate pentru acelasi lucru ( unii s-au sinucis ca profesorul Ion Ciocan ).
In concluzie, dvs ati reusit performanta sa faceti o alta profesie care presupunea diploma cand cei mai multi erau exclusi din invatamantul universitar chiar pe baza diplomei si condamnati la munca sub calificarea lor sau chiar ca muncitori necalificati in detrimentul pregatirii si fara nici o baza legala . Mai mult decat atat, dr. Vladimir Gheorghiu si dr. Irina Holdevici au avut indrazneala inexplicabila si utopica in vremurile de atunci, sa dea in judecata statul roman pentru aceste abuzuri si ,cum era de asteptat, au pierdut procesul. Asa ca daca afirmati gratuit ca unii inventeaza mituri, este mult mai greu sa explicati cum ati reusiti sa nu patiti nimic exact in vartejul „miturilor” de atunci , cand cei mai multi au pierdut ( e drept ,temporar ) cam totul . E drept ca unii care au patit-o rau de tot atunci , au avut o surprinzatoare ascensiune dupa , dar aceasta este cu totul alta poveste. Ceea ce intriga cu adevarat , este cum falsifica istoria cu seninatate exact cei care pretind ca au trait-o.