Acel comentariu a pornit de la un foarte scurt dialog pe care l-am avut cu scriitorul francez pe platforma Contributors.ro.
In urma primirii unui mesaj foarte important pe acest subiect , repostez mai jos comentariul meu initial , dialogul cu Pascal Bruckner, mesajul primit acum si raspunsul meu la acesta.
Luni de fiere
Pascal Bruckner , considerat " unul dintre cei mai activi si mai influenti intelectuali francezi din generatia sa " a discutat in redactia Contibutors.ro cu cititorii romani :
Intr-o prima instanta, temele sale predilecte sunt : perspectiva unei Europe despre care spunea ca vrea „sa se retraga din istorie”, multiculturalismul, ideea de fericire, vina si tirania ei in societatea occidentala, noile relatii amoroase si iubirea. In realitate , si dupa propria declaratie , sub acest discurs se afla un altul al unui un om" timid si introvertit , fascinat de autodistrugere (!)" .
Dintre romanele sale cel mai cunoscut la noi este " Luni de fiere " care a provocat dezgust in Franta , a fost detestat de americani ( au cenzurat 20 de pagini ! ) si de catre musulmani ( interesant... ) , dar care , in mod surprinzator chiar si pentru Pascal Bruckner , a avut un mare succes de librarie la noi si a fost imbratisata cu bratele deschise de catre psihanalistii romani in uz . Vasile Dem Zamfirescu , psihanalist , promitea intr-un interviu ca " va preda ( aceasta carte - s.n. ) la curs studentilor de la psihologie " ( ! ) .
De fapt , nu este prima data cand ceea ce provoaca greata la altii este admirat slugarnic la noi. Acest roman oribil , dupa mine nerecomandabil celor sub 18 ani si celor cu tendinte suicidare, este unul despre care chiar autorul lui recunoaste ca are " un oarecare caracter nociv " . Si are perfecta dreptate.
Voluptatea cu care acest autor descrie sado-masochismul , scatofilia si urofilia, pentru o sensibilitate de tip crestin, distruge umanul din om . Nimeni nu se astepta, cred, ca un intelectual cu pretentii sa descrie de exemplu , cu lux de amanunte si pe post de sex, o scena de coprofagie din arsenalul specific specific dezumanizatilor, dezaxatilor si patologiei psihiatrice extreme.
Din aceste considerente , viziunea artistica a lui Pascal Bruckner este una de tip toxic in care morbidul si patologicul in mod normal nu pot provoca decat dezgust si greață pentru ca aici nu exista de fapt " explorarea pacatului " cum spune Bruckner , ci doar o fascinatie morbida pentru abjectia umana.
" Încă de când am citit Copilul Divin am rămas cu impresia că Pascal Bruckner are o minte bolnavă. Și, totuși, se pare că nu mă pot opri din a-l citi."
http://www.belva.ro/brukner/
In sfarsit, modul de formulare a intrebarilor de catre cititorii romani , modul de interpretare si selectia lor drastica de catre Pascal Bruckner , raspunsurile date de catre acesta , arata un dialog minat de "ciocnirea civilizatiilor" ( si culturilor ) si marcat uneori de confuzia intre problemele adevarate si pseudo-probleme. Alteori putem remarca o incapacitate de exprimare clara a ideilor si absenta unei comunicari autentice . Pe de alta parte, acest dialog intre un intelectual francez influent si cititorii sai romani din care am redat un fragment, este in realitate un diagnostic ad-hoc pentru cele doua culturi si merita citit integral.
Dialogul cu Pascal Bruckner
- Mai intai de toate am fost surprins de modul in care a fost receptata cartea, chiar daca in Franta au existat multe voci care au considerat aceasta carte dezgustatoare. Chiar si astazi cartea a pastrat un oarecare caracter nociv. Dar faptul de a fi crestin nimic nu te impiedica sa te lasi fascinat de astfel de povesti. Intr-un sens anume, cartea este extrem de crestina in concluzia ei. Este vorba de o explorare a pacatului care nu este niciodata rascumparat prin iertare.
Pascal Bruckner spune:
2 comments:
- Sunt total de acord cu potentialul nociv al cartii "Luni de fiere" pe care Vasile Dem Zamfirescu a comentat-o ani la rand cu studentii de la psihologie. Din pacate, nu a realizat potentialul ei distructiv, depresiv, ceea ce ridica un mare semn de intrebare cu privire la profesionalismul acestui psihanalist. Una dintre studente s-a sinucis in timpul masteratului de psihanaliza organizat de el (blogul ei este acesta http://afreuda.wordpress.com/), desi era in cura psihanalitica in acelasi timp. Sau probabil tocmai de aceea. Pacat ca unii psihanalisti nu respecta codul deontologic si divulga informatii din analiza. Numai in Romania se poate intampla aceasta, vorba aceea "ca la noi la nimenea".
- July 28, 2013 at 8:53 AM
- Sergiu Simion said...
- Multumesc pentru comentariul dvs , il consider la obiect, si il voi publica nu numai la postarea respectiva , ci si intr-o postare care va urma. In privinta cartii, sincer ,am o alta parere. Orice cititor, chiar mediu , cred ca realizeaza imediat potentialul ei distructiv. Oricum ar fi , daca o asemenea carte este comentata ani la rand la psihologie ,in mod cert exista si o anumita motivatie pentru aceasta actiune chiar daca noi nu o cunostem pentru ca ( si aici cred ca suntem cu totii de acord ) este absolut exclus ca anomalia, aberatia si patologia extrema sa fie predate pe post de normalitate individuala si/sau sociala.
Care credeti ca este reactia majoritatii cititorilor romani ( care sunt majoritar crestini ortodocsi …) dupa citirea acestui roman al dvs despre care un profesor roman de psihologie ( psihanalist ) sustinea ( citez din memorie ) ca ” trebuie predat la curs studentilor ” ?