Starea de fapt. Un diagnostic psihosocial

„Toate greutățile acestor ani dificili au fost așezate convenabil pentru forțele politice sprijinite de către Dan Voiculescu pe umerii președintelui. Trustul de presă controlat de domnul Voiculescu a construit cu sârguință o imagine a realităţii în care o parte semnificativă din populație crede, despărțind iremediabil în două România: în băsiști și antibăsiști. Băsiștii sunt cei vinovați de toate relele, iar antibăsiștii sunt victimele inocente asupra cărora se repercutează consecințele acțiunilor celor dintâi. Interesant este că acest discurs a funcționat din plin nu doar în perioada în care PSD și PNL s-au aflat în opoziție, ci și atunci când partidele susținute de domnul Voiculescu s-au aflat la guvernare. Faptul că guvernul conduce țara și majoritatea parlamentară USL adoptă legi după bunul plac sunt doar detalii nesemnificative în logica Antenelor, care susțin că, de fapt, de undeva din umbră, tot președintele Băsescu este cel care ia deciziile esențiale. Frumusețea bolnavă ( s.n.) a întregii construcții este că publicul Antenelor nu pune la îndoială acest discurs.” 

(Laura Stefan – Dan Voiculescu se apara de DNA cu revolutia si familia)

In aceasta remarcabila formulare este cuprinsa intreaga drama a societatii romanesti in care , profitand de avantajele libertatii de exprimare, un trust de presa ” a reusit sa puna unui popor o pereche de ochelari defecti, falsificand realitatea ” ( http://www.revista22.ro/gaura-din-ochelari-29497.html ).

Pe de alta parte, declansarea , aplicarea , mentinerea si eficienta unei operatiuni de o asemenea amploare si intr-un timp democratic , nu este posibila numai cu ajutorul unor mercenari izolati , ci cu concursul tacit sau explicit al unor instante sociale si profesionale. Din acest punct de vedere , vara trecuta a fost un adevarat cosmar politic, social si profesional si in acelasi timp o veritabila schimbare la fata a societatii romanesti , mai exact un adevarat turnesol pentru liderii de opinie , constiintele si intelectualii ei. Comportamentul lor a aratat foarte clar, de la caz la caz, mentinerea sau desprinderea de cumplitul sistem de complicitati, dependente si santaj specific inca societatii romanesti.

Cu alte cuvinte , daca societatea romaneasca , a fost supusa inainte de 1990 si in timpul comunismului unui patologic „proces de lobotomizare” prin aplicarea celei mai secrete operatiuni de dezinformare din arsenalul metodelor Securitatii respectiv prin „schimbarea trecutului ” ( http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=J9r4gZd3YSA ) , dupa 1990 dezinformarea a continuat cu sadism si continua si in acest timp democratic dar de aceasta data prin „schimbarea prezentului” si respectiv mentinerea, tot secreta, a trecutului.

De aceea , confruntarea unor persoane juridice cu justitia nu este atat o premiera juridica , cat un preambul pentru asteptarile societatii respectiv ale cetatenilor care de peste peste doua decenii doresc rezolvarea unei situatii patologice in care victimele erau obligate sa stea in acelasi pat cu violatorii lor dar care dispuneau , tot ei ( violatorii ) de omnipotenta financiara si imunitate politica , juridica si psihologica.

Pana acum , orice incercare de a decela vinovatii individuale conducea inevitabil la evaporarea lor in spatele unor prescriptii, norme, legi , comisii sau instante sociale ( politice , juridice, administrative,etc) respectiv al unor persoane juridice,etc. . Pentru prima data , justitia incepe sa caute si acolo, dar acesta nu este decat inceputul drumului foarte lung care ramane de parcurs pentru ca si justitia se afla inca in postura mitica a lui Uroboros ( „ sarpele care-si inghite coada ” ).
Deocamdata , un scurt bilant ne arata ca ne aflam inca la inceputul lungului drum pe care il avem in fata si pe care il vor parcurge pana la capat doar generatiile care vor urma. Pe de o parte, desi puternic implicata in probele prezentului ( este prima data dupa doua decenii cand legea incepe sa se aplice acum in mod egal pentru toti ) justitia , la fel ca si statul, are inca mari probleme cu memoria sociala.

Romanii au putut afla recent ca inca o data ( pentru a cata oara ?! ) ca au fost de fapt mintiti. Institutiile statului sunt in realitate si acum angrenate in lupta cu propriii cetateni deoarece victimele comunismului nu sunt nici pana azi reabilitate, condamnarile la moarte date de comunisti sunt inca valabile si aceleasi institutii se spala pe maini in timp ce isi arunca de la una la alta cartoful fierbinte (http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=J9r4gZd3YSA ).

Mai mult, daca timp de doua decenii justitia si toate institutiile statului la un loc, nu au putut identifica , localiza si prezenta nici unul din cei care au participat la uciderea elitei interbelice , cu atat mai mult lista tortionarilor care inca traiesc , a fost suficient ca o mana de ziaristi sa caute ca sa gaseasca ceea ce alte instante nu au putut gasi pentru ca nu au vrut sa caute (http://www.gandul.info/reportaj/lista-tortionarilor-care-traiesc-reactia-unuia-dintre-cei-doi-supravietuitori-de-la-ramnicu-sarat-cand-gandul-i-a-aratat-poza-la-zi-a-lui-visinescu-11176579).

Si , cel mai trist lucru dintre toate, nici atunci cand exista toate dovezile posibile si de necontestat ale crimei statului impotriva cetateanului iar cerul instelat de deasupra noastra , legea juridica din societate , si legea morala din noi cer imperios sa fie aplicate , justitia statul si institutiile lui isi intorc privirea si privesc in alta parte . Mai exact, privesc in jos pentru ca sunt infrante de o simpla scrisoare a unui cetatean care intreaba fara sa obtina inca un raspuns de ce i-a fost ucis tatal si de ce criminalii lui sunt invizibili pentru toate institutiile abilitate , si de aproape trei decenii.
(http://www.contributors.ro/fara-categorie/scrisoarea-deschisa-a-fiului-lui-gheorghe-ursu-catre-traian-basescu/)

http://www.contributors.ro/editorial/dan-voiculescu-se-apara-de-dna-cu-revolutia-si-familia/#comment-145845