Un dialog interesant despre ofiterii de Securitate, informatori si intelectuali poate fi gasit pe Contributors.ro :
Dumitru Lacatusu - Tortionarii mor in somn : colonelul Iosif Bistran
” Niciodata nu este prea tarziu pentru infaptuirea dreptatii. Inteleg ca aparitia unor informatii despre delatori poate adeseori produce senzatie si genereaza justificate reactii de revolta morala, dar nu trebuie uitat ca informatorii erau instrumentele ofiterilor securisti. …
http://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/Am scris randurile de mai sus in aprilie 2011.”Domnule Tismaneanu,Suntem in 2013 si au trecut mai mult de doua decenii de la Revolutie in care ( teoretic !) se putea scrie orice si despre oricine dar ( practic !) nu inseamna ca era si posibil acest lucru. Daca arhivele sunt si acum in custodia Ministerul de Interne ( sic! ) domnul Lacatusu , cu tot entuziasmul si bunavointa din lume, nu putea sa scrie nimic daca nu avea acces la acele documente si nu avea aprobare sa le consulte. Dovada ? O ofera chiar domnul Lacatusu intr-un dosar aflat in lucru :” Informaţiile despre biografia lui Alexandru Vişinescu sunt în cele mai multe cazuri de sorginte memorialistică, nedescoperindu-se până în prezent un dosar de cadre , profesional sau de partid al cărui titular să fie( n.n.-sic ! ) . În mod sigur, acestea există, dar ele nu sunt încă accesibile cercetătorilor şi celor interesaţi de studierea lor. ”
Atunci cand si acesta va fi chemat la dreapta judecata dincolo, domnul Lacatusu va primi in mod cert dosarul lui din lumea aceasta , respectiv din aceasta societate. Dar pana atunci, in nici un caz.Daca nu am dreptate , ofer o cafea virtuala sau o bere reala domnului cercetator care poate face acum un profil identic domnului ( in puscarie nu exista alt apelativ !) Visinescu cat mai este in viata. Iar daca nu am, mai ofer inca una din fiecare !Ca sa dam la o parte emotiile, sensibilitatile sau orgoliile, nu este vorba nici pe departe de cercetatori,autori , cititori sau comentatori, ci de un sistem inca diabolic.
Mai exact, un sistem politic, social, juridic, etc. care nu este capabil ( ?!- sa fim seriosi ! ) sa-si pedepseasca criminalii si tortionarii dupa doua decenii de democratie , este un sistem complice la crima si tortura la fel ca toti cei implicati direct sau indirect in aceasta actiune incalificabila. Punct.Dupa doua decenii de ceata si fum , poate este cazul sa ne lamurim ca asa cum ce naste din pisica soareci mananca, tot asa si din politica strutului cu capul in nisip , nu pot decola decat tot struti si cu capul tot in nisip .Pe de alta parte , a fost o tactica teribila ca timp de doua decenii sa fie vanati si umiliti numai informatorii ( eventual cat mai intelectuali si mai titrati , ca sa fie pe post de exemplu negativ in viata publica ! ) ca sa fie pusi mereu in umbra adevaratii criminali , adica ofiterii de Securitate care chiar daca au torturat sau ucis, au facut-o dar …prin fisa postului ( sic!) .Aici cred ca luciditatea , echilibrul si normalitatea unui strain care ne-a cunoscut foarte bine si inainte , si dupa 1990, pune punctul pe i :
” Da, eu nu sînt de acord cu spusele doamnei Herta Müller că toţi care au avut angajament cu Securitatea sînt la fel de răi ca şi securiştii. Nu este aşa. Sînt foarte mulţi care au avut angajamente cu Securitatea pentru că au fost şantajaţi, nu au avut de ales. Dacă refuzau, poate că îşi pierdeau slujba sau erau transferaţi sau copiii lor nu mai puteau merge la facultate. Să nu uităm că, în România posttotalitară, securiştii nu au fost băgaţi la închisoare, au intrat în politică, în afaceri, sînt bine mersi, aceia erau oameni răi şi totuşi, uneori sînt blamaţi mai mult cei care au semnat un angajament, prin care dădeau nişte note de formă. Într-adevăr, au existat oameni care au refuzat să colaboreze sub orice formă. Toată admiraţia mea. Dar asta nu înseamnă că e o reţetă pentru oricine. Eu nu pot să condamn pe nimeni, nu sînt eu în măsură să spun ce să facă cei care au copii, părinţi în România.”