Tom Gallagher - Romania inca prizoniera a trecutului sau colonial
Comentariul tău e în așteptare.
Romania, prizoniera a trecutului sau a prezentului ?
Articol remarcabil prin viziune, claritate, detasare si obiectivitate. Pe de alta parte, accentul pus pe statul de tip colonial :
” Ca şi în timpul epocii suzeranităţii turce, statul este văzut astăzi de cetăţenii săi ca fiind alienat şi îndepărtat. Puterea pe care o exercită este arbitrară şi discriminatorie. Dar cei mai mulţi români încă mai au o atitudine de dependenţă faţă de stat. Le este greu să îşi imagineze o alternativă.”
este in detrimentul analizei statului de tip post-comunist care este cu totul altceva decat statul cunoscut de un occidental , desi chiar autorul recunoaste ca numai unele parti ale statului nostru sunt cu adevarat functionale. In esenta, nu perceptia romanilor asupra statului este una deficitara , ci statul nu isi joaca rolul de arbitru social in mod onest , obiectiv si impartial. Mai mult decat atat, inca se mentin unele setari din sistemul politic anterior care aduc cetatenii sai in situatii de imposibilitate politica, economica , sociala, etc.
In privinta maturitatii electoratului, lucrurile sunt si mai complicate. Este foarte adevarat ca romanii sunt inca „prizonierii”consensului , dar oricat ar parea de paradoxal , psihoza in masa nu a fost de fapt numai opera Antenei 3 respectiv a trustului Grivco ( desi ele au pus acum bomboana pe coliva ) ci a intregii mass-media de la noi care , unita in cuget si simtiri, a luptat din greu peste doua decenii ca sa injecteze romanilor ochelari de cal si o falsa realitate dupa principiul :
„Jos normalitatea ! Sus agresivitatea, manipularea , vulgaritatea, scandalul si obscenitatea!”
Dovada cea mai buna o constituie recenta trezire din somnul ratiunii a Consiliului National al Audiovizualului care constata abia acum ca minorii din Romania de exemplu , nu sunt ocrotiti in propria lor tara nici la doua decenii de la Revolutie (http://www.revista22.ro/cna-noi-reglementari-n-codul-audiovizual-pentru-protejarea-minorilor-23961.html ) .
Din acest motiv „ cinismul, vulgaritatea şi înşelăciunea sistematică sunt trăsăturile esenţiale ale spectacolului ieftin de care au ajuns să se bucure votanţii” , dar acest spectacol este de fapt o regula de sistem si nu o comanda sociala pe care au dat-o cetatenii. Pentru ca atunci cand chiar guvernul genereaza criza prin „ desemnarea celor mai nepotriviţi oameni la conducerea unor organisme precum ICR sau prin încurajarea celor mai obscure tipuri de afaceri care să profite de pe urma recentei runde de privatizare” , sau prin numirea unor ministri cu dosare penale , inseamna ca desi invoca apartenenta la Uniunea Europeana, in mod ocult Romania inca trage cu ochiul la Directivele NKVD pentru tarile din Est ( Cristopher Andrew & Oleg Gordievski – KGB. Istoria secretaa a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492) .
In aceste conditii , generalizarea de tipul :
„ Mult prea mulţi români au dobândit un gust pentru imoralitate nu doar în domeniul politicii, dar şi în numeroase alte aspecte ale vieţii publice.”
nu reprezinta atat „un gust ”, cat un raspuns reflex si o cedare la o comanda si la o presiune sociala imensa.
De la santajul politic al votantilor, la santajul economic al contribuabililor si pana la santajul psihologic al telespectatorului , toate comenzile date din centre de comanda aparent diferite dar care incurajeaza exact imoralitatea si inselaciunea , se sparg exact in capul cetateanului ordinar ( supus ordinelor-n.n) care nu mai stie nici cu cine voteaza , nici cine il santajeaza , nici cine ii pune ochelarii de cal prin care este impins mereu sa vada lumea in care traieste .
Pe de alta parte„ tipurile de comentatori care încurajează resemnarea şi cinismul, în timp ce îşi promovează propriile interese….desi încă se mai pretind a fi oameni liberali rezonabili” in Bulgaria nu prea mai au loc sa respire , dar in Romania au parazitat aproape intreg spatiul mediatic . Ei sunt de fapt principalii artizani ai prabusirii moralului societatii romanesti si ai depresiei instaurate initial prin selectia sociala negativa , iar in final prin torpilarea sistemului de valori care a aruncat in aer normalitatea sociala.
Intelegem atunci de ce „…mare parte a societăţii continuă să afişeze o toleranţă obosită faţă de proasta guvernare a elitei” si de ce „Milioane de români aşteaptă cu nerăbdare viitoarele boacăne grosolane comise de conducătorii lor, aparent nepăsători în faţa distrugerii propriului viitor şi al copiilor lor, pe parcursul procesului. ”
Aceasta atitudine de resemnare si aparent depresiva de tipul „ Sa se aleaga praful !” nu este in realitate decat ura acumulata si poate furniza mari surprize daca energia civica acumulata ar avea si un alt spatiu de manifestare decat cel politic compromis prin politicieni traseisti , dar si prin partide traseiste (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/ ) .
Cum politicienii stiu foarte bine acest lucru , si ca nu cumva romanii sa se trezeasca din somnul lor social, politicienii nu au alta sansa decat sa-i mentina pe romani in aceeasi stare de stand-by si in aceeasi cusca sociala de pana acum si pot face acest lucru doar daca fac in continuare exact ceea ce au facut ,si nu altfel.
Ca sa rezumam, dupa 20 de ani de ciorba politica romanii vor sufla probabil si in iaurt , conceptul binelui comun este absolut strain clasei politice romanesti , societatea civila nu reuseste sa se faca auzita si nici sa se impuna cu adevarat , cetatenii nici acum nu stiu cu cine sa voteze , nu inteleg in ce directie merge tara, nu se simt reprezentati de nimeni , deci jocurile sunt in continuare facute si marasmul social va continua. Sau nu ?!
