Dupa mai mult de doua decenii de tranzitie catre o Europa in care desi suntem, de fapt nu ajungem inca decat cu numele , societatea civila din Romania este in realitate chiar mai putin eficienta decat in anii `90. Ca si cum nu ar fi de ajuns confiscarea numelui domeniului exact de instantele ...care lupta cu acesta gen Comisariatul Societăţii Civile (Sic!) al PSD sau , mai nou , Consiliul Naţional al Societăţii Civile (CNSC) al USL, cu ceva timp in urma a mai aparut si o alta idee citata mai jos care i-ar fi putut da lovitura de gratie. Discutia care urmeaza pe aceasta interesanta tema este redata de pe platforma Contributors.ro .
" Ar fi o noutate să apară asociaţii care să aibă obiective politice şi economice, nu doar obiective referitoare la reforma morală a societăţii. S-ar putea ca din această zonă să plece presiunea, pentru că, dacă aceste obiective vor fi foarte bine formulate, foarte bine comunicate, ele vor avea şi foarte mulţi susţinători. Şi cu cât ai mai mulţi susţinători, cu atât nu mai poţi fi ignorat, adică partidele, într-un fel sau altul, se vor reaşeza după aceste semnale pe care le dai.”
Sebastian Lazaroiu
Problema GONG-urilor (x) nu se in intalneste numai in Rusia . Confiscarea ( mascata sau nu ) a spatiului societatii civile de catre structurile puterii direct sau prin interpusi , este o strategie de inginerie sociala care deja consacrata in spatiul est-european . La noi de exemplu inca din `90 , si cam peste tot, au aparut „ sindicatele galbene ” infiintate de oamenii puterii dupa acel perfid principiu rusesc conform caruia de exemplu „ trebuie sa infiintam „noi” ( statul,etc.) partidul liberal sa zicem, inainte sa apara el singur ( adica cel autentic ! ). Pe de alta parte, nu cred ca este nevoie ca GONG-urile sa fie infiintate de institutii guvernamentale pentru a fi controlate sau utilizate de catre stat. Tactica „infiltrarii” este mult mai discreta si mult mai eficienta. Pentru cine isi mai aduce aminte , multi dintre fostii lideri ai puterii ( Miron Mitrea- la sindicate impreuna cu Victor Ciorbea , Rodica Stanoiu – vicepresedinta la Liga Pentru Apararea Drepturilor Omului,etc. ) si-au facut stagiul si „ucenicia” exact in sanul societatii civile , aceasta fiind cea mai buna strategie pentru a sti cum sa contracareze actiunile acesteia.
In sfarsit, initiativa perversa a domnului Lazaroiu ( „Ar fi o noutate să apară asociaţii care să aibă obiective politice şi economice, nu doar obiective referitoare la reforma morală a societăţii ”), prin toxicitatea ei , seamana poate cel mai bine cu acea initiativa prin care serviciile secrete capatau dreptul de a desfasura activitati economice , sau cu alta initiativa recenta prin care ofiterii acestora capata dreptul „civil” de a desfasura anchete penale ca si cum justitia oficiala ar fi considerata de facto impotenta . Cu exceptia justitiei care de ochii lumii se doreste „ neinfiltrata”, presa si alte domenii profesionale sensibile, au recunoscut in mod tacit ca sunt „penetrate” . De aceea, intiativa gestata parca in laboratoare de inginerie sociala , ascunde un adevarat efect de domino, mai exact o lovitura de gratie data societatii civile . Nu au fost suficiente probabil absenta moralitatii publice, comportamentul suburban si/sau infractional al unor politicieni, promiscuitatea politica , compromiterea deliberata a ideii de partide politice si in final a democratiei. Era neaparat nevoie si de compromiterea totala a ideii de societate civila si de sector „ neguvernamental” pentru ca nici o zona sociala sa nu ramana nealterata si sa nu se mai poata face nici o distinctie intre cei „ curati ” si cei ” manjiti,” iar „ manjitii” de ieri sa devina din nou „ curatii” de maine.
(x) " Între oengişti a apărut o formulă de stigmatizare (pe drept cuvânt) a ONG-urilor politice. Li se spune GONG-uri în română şi GONGO în engleză . “G”-ul vine de la englezescul „Governmental” . Ei sunt cei care vizează puterea politică, sunt instrumente de luptă politică extra-partidice şi intra-partidice, obţin de multe ori resurse în mod netransparent şi nu răspund decât in faţa acelora care le-au înfiinţat."
Argumentele dumneavoastră pro (existența unui precedent, deși nu în mod explicit, cu exemplele oferite, existența unui precedent funcțional – UDMR, ideea că legea partidelor existentă nu permite cu ușurință noi inițiative politice și nevoia presiunii exercitate de societatea civilă pentru reformarea clasei politice) și contra (discreditarea sectorului neguvernamental, existența deja a componentei de advocacy prin care ONG-urile pot influența deciziile politice, contrazicerea cu ideea de neguvernamental și alocarea nelegitimă a resurselor publice) în ceea ce privește organizațiile neguvernamentale cu scopuri politice sunt perfect valide.
Deși ați pornit argumentarea de la ideea lui Sebastian Lăzăroiu, la final susțineți că aceasta nu este „fezabilă și oportună”. Consider, însă, că nu putem nega faptul că societatea civilă ar putea fi răspunsul pentru o reformă politică mult așteptată. Dacă legea partidelor este restrictivă și acceptăm importanța unui nou partid care să aibă în vedere bunăstarea socială și care să se alinieze cu obiectivele sectorului neguvernamental, atunci ar trebui realizate demersuri pentru modificarea cadrului legislativ si permiterea înființării ONG-urilor cu scop politic. Acestea ar putea crea o platformă care să echilibreze obiectivele politice cu cele sociale iar susținerea de care s-ar bucura este de necontestat. Întrucât sectorul neguvernamental este în plină dezvoltare și dă rezultate, atribuirea funcțiilor politice ar avea semnficații pozitive majore la nivelul întregii societăți.
De asemenea, din comentariile postate și din răspunsul dumneavoastră la aceste comentarii, cred că există o confuzie în ceea ce privește ONG-urile cu obiective economice. Nondistributivitatea profitului este trăsătura care diferenţiază organizaţiile nonprofit de cele al căror scop este obţinerea profitului. Acest element se referă la interdicţia de a folosi veniturile în favoarea membrilor organizaţiei. Altfel spus, fondurile obţinute prin diferite mijloace (donaţii, sponsorizări, campanii de fund-raising, etc.) trebuie folosite pentru susţinerea programelor organizaţiei şi nu pentru beneficiul personal al membrilor cu drept de decizie.* Considerând sursele de venit, putem diferenţia trei tipuri de organizaţii nonprofit:
a) Organizaţii receptor – distributive
Veniturile acestui tip de organizaţie provin exclusiv din donaţii. Această practică este încurajată de legea sponsorizării care prevede beneficii pentru donor, şi anume reduceri corespunzătoare de taxe sau impozite, în funcţie de domeniul pe care îl susţine financiar.
b) Organizaţii productiv – distributive
Aceste organizaţii se bazează pe forţe proprii. Ele dispun de o dotare generatoare de resurse destinate susţinerii activităţilor. Pentru a menţine această dotare constantă, organizaţiile investesc o parte din resurse în reproducerea dotării.
c) Organizaţii clientelare
Organizaţiile clientelare sunt atipice, în sensul că se înscriu în sectorul nonprofit datorită interdicţiei de distribuţie a profitului. Altfel, ele funcţionează ca orice organizaţie privată al cărei scop este de a obţine profit.**
a) Organizaţii receptor – distributive
Veniturile acestui tip de organizaţie provin exclusiv din donaţii. Această practică este încurajată de legea sponsorizării care prevede beneficii pentru donor, şi anume reduceri corespunzătoare de taxe sau impozite, în funcţie de domeniul pe care îl susţine financiar.
b) Organizaţii productiv – distributive
Aceste organizaţii se bazează pe forţe proprii. Ele dispun de o dotare generatoare de resurse destinate susţinerii activităţilor. Pentru a menţine această dotare constantă, organizaţiile investesc o parte din resurse în reproducerea dotării.
c) Organizaţii clientelare
Organizaţiile clientelare sunt atipice, în sensul că se înscriu în sectorul nonprofit datorită interdicţiei de distribuţie a profitului. Altfel, ele funcţionează ca orice organizaţie privată al cărei scop este de a obţine profit.**
Așadar, ONG-urile cu obiective economice nu se referă la organizațiile care desfășoară activități economice, ci la acele organizații care oferă servicii oricui este dispus să plătească, însă funcționează după principiul nondistributivității profitului.
Totodată, argumentul dumneavoastră referitor la faptul că ONG-urile cu scopuri politice s-ar contrazice fundamental cu ideea de „neguvernamental” și afirmația lui Sergiu Simion despre compromiterea ideii de societate civilă și sector neguvernamental sunt cât se poate de adevărate. Organizațiile neguvernamentale nu ar trebui să servească o platformă politică, ele ar trebui să fie interesate de furnizarea binelui social.
În concluzie, sectorul civil trebuie să fie o oglindă a societății, să denunțe abuzurile politice și să se facă auzit pentru apărarea cauzelor sociale. Or acest lucru se întâmplă deja. Nu consider că trebuie să aibă scopuri politice pentru a fi un actor important pe scena politică. Oricum cele trei sectoare (public, privat şi nonprofit) conlucrează, sunt interdependente şi se influenţează reciproc. Drept urmare nu sunt de acord cu politizarea sectorului neguvernamental ca soluție pentru neajunsurile clasei politice existente și nici nu consider că există un context social, economic și politic potrivit pentru extinderea atribuțiilor ONG-urilor în domeniul politic, fără a avea drept consecință majoră renunțarea la transparență și la încrederea și imaginea construite cu mult efort.
* Săulean, Daniel şi Epure, Carmen, „Defining the Nonprofit Sector: Romania” în Lester M. Salamon şi Helmut K. Anheier (editori), Working Papers of the Johns Hopkins Comparative Nonprofit Sector Project, nr. 32, Baltimore, The Johns Hopkins Institute for Policy Studies, 1998, variantă pdf disponibilă online, http://www.fdsc.ro/cercetare, pag. 14.
** Vlăsceanu, Mihaela, Sectorul nonprofit. Contexte. Ogranizare. Conducere, ed. Paideia, Bucureşti 1996, pag. 34-35.
Sursa : http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/
