Vladimir Tismaneanu - Cine a fost Silviu Brucan? Marele maestru al mistificarilor
“ O biografie a Alexandrei Sidorovici ar lumina unele momente stranii din istoria PCR. Cu ce s-a ocupat in anii razboiului? Dupa informatiile mele, a fost implicata intr-o retea de spionaj sovietic despre care, pana acum, nu s-a vorbit ( n.n.) . Am cunoscut in tinerete o doamna, emigrata din Germania nazista via Cehoslovacia in Romania, care a lucrat, sub nume fals, intr-un bizar salon de cosmetica la Bucuresti. Alexandra Sidorovici era legatura ei imediata. Persoana despre care vorbesc a fost functionara, in anii 50, a reprezentantei comerciale a Romaniei la Koln…”
Extrem de interesante afirmatiile dvs care ne arata ca sunteti de fapt mai bine informat chiar decat Silviu Brucan pe care il criticati, si pe buna dreptate, in context .
Intelegem asadar ca din informatiile pe care le aveti ( nu ne spuneti si de unde ) ca aveti date despre o retea de spionaj sovietic „ despre care pana cum nu s-a vorbit ” (!). Dupa cum se vede, serviciile noastre mai vechi sau mai noi au dormit , si inca dorm, dar dvs sunteti demult pe baricade si acest lucru nu poate fi decat in avantajul societatii civile .
Intelegem de asemenea ca stiti ceva despre o doamna care a emigrat din Germania nazista via Cehoslovacia, care sub un nume fals lucra intr-un „bizar salon de cosmetice din Bucuresti ” , dar care in anii `50 a fost functionara la reprezentanta comerciala a Romaniei la Koln.
Extrem de exacte precizari , dar fara nici un element concret, desi respectiva doamna este trecuta demult la cele vesnice si nu mai exista vreo ratiune suficienta pentru a nu fi deconspirata , dar probabil ca pentru dvs inca exista una.
Desi ati cunoscut-o, nu ne spuneti si noua muritorilor de rand nici numele ei fals, nici numele ei real, nici numele sau zona ” bizarului salon de cosmetice ” ( poate unii isi mai amintesc de localizarea si clientela lui ) , dar ne asigurati ferm ca Alexandra Sidorovici „era legatura ei imediata” .
Asa o fi , dar pentru noi cei fara acccesul privilegiat la datele de care dispuneti numai dvs , relatarea anterioara suna a policier si/sau sceneta cu servicii si/sau spioni care , e adevarat , au o lunga traditie la noi.
Intelegem asadar ca din informatiile pe care le aveti ( nu ne spuneti si de unde ) ca aveti date despre o retea de spionaj sovietic „ despre care pana cum nu s-a vorbit ” (!). Dupa cum se vede, serviciile noastre mai vechi sau mai noi au dormit , si inca dorm, dar dvs sunteti demult pe baricade si acest lucru nu poate fi decat in avantajul societatii civile .
Intelegem de asemenea ca stiti ceva despre o doamna care a emigrat din Germania nazista via Cehoslovacia, care sub un nume fals lucra intr-un „bizar salon de cosmetice din Bucuresti ” , dar care in anii `50 a fost functionara la reprezentanta comerciala a Romaniei la Koln.
Extrem de exacte precizari , dar fara nici un element concret, desi respectiva doamna este trecuta demult la cele vesnice si nu mai exista vreo ratiune suficienta pentru a nu fi deconspirata , dar probabil ca pentru dvs inca exista una.
Desi ati cunoscut-o, nu ne spuneti si noua muritorilor de rand nici numele ei fals, nici numele ei real, nici numele sau zona ” bizarului salon de cosmetice ” ( poate unii isi mai amintesc de localizarea si clientela lui ) , dar ne asigurati ferm ca Alexandra Sidorovici „era legatura ei imediata” .
Asa o fi , dar pentru noi cei fara acccesul privilegiat la datele de care dispuneti numai dvs , relatarea anterioara suna a policier si/sau sceneta cu servicii si/sau spioni care , e adevarat , au o lunga traditie la noi.
In ceea ce il priveste pe Silviu Brucan caracterizarea „a fost un ideolog comunist” , este una necesara dar nu suficienta. Mai exista un aspect fundamental si care nu poate fi omis , deoarece surclaseaza toate „contributiile sale politologice” si ne duce exact in zona in care a actionat de fapt acest personaj sinistru, cinic si in acelasi timp sardonic care dupa rolul de Talleyrand jucat in 1989 a fost propulsat decatre PRO TV ( prietenii stiu de ce ) exact in postura de „dom`profesor” , „oracol ” si „eminenta cenusie”.
Mai intai, cei care au privit ecranele TVR(L) in 1989 au putut vedea scena absolut uluitoare in care „dizidentul politic” din Damaroaia a fost adus la sediul Televiziunii Romane.
In fata gheretei de la intrare unde se afla un soldat inarmat cu un pistol mitraliera , este filmata scena in care dizidentul Silviu Brucan adus din Damaroaia , se prezinta la sediul institutiei in pardesiu de culoare deschisa, costum si cravata, si in mana cu o… servieta diplomat ( !) . Spune „Sint Silviu Brucan”, duce mana la piept si scoate …o legitimatie (??!!) dreptunghiulara , de „dizident” probabil , aratata in prim-plan dar, atentie, nu pana la detaliile literelor . Soldatul il saluta pocnind calcaiele , iar marele ideolog trece , adica intra , direct in valtoarea Revolutiei din studiourile TV.
Apoi, exista un alt aspect , mult mai grav , din activitatea reala si trecuta de „ dizident” si „ideolog” ( „ neomarxist anodin, pozitivist, sec, asadar, fara o respiratie filosofica reala” ).
In „ Memorialul Durerii ” poate fi regasit un moment de tacere in care este prezentat tot Silviu Brucan , respectiv o fotografie in care acesta apare exact in uniforma de capitan de Securitate ( dupa afirmatia doamnei Lucia Hossu Longin acesta era gradul ) si exact in fata zidului unei inchisori ! E drept, doamna nu ne-a spus si ce naiba de ideologii cauta pe acolo , daca tot pe acolo isi facea stagiul …
.
Cu alte cuvinte, pentru oricine dorea sa puna cap la cap ceea ce se afla deja in spatiul public ( dar nu si pentru domnul Mandruta de la PRO TV si pentru sefii lui care trebuiau sa mentina piedestalul personajului ) existau suficiente elemente care sa deconspire scheletul din dulapul „ eminentei cenusii ”.
Mai intai, cei care au privit ecranele TVR(L) in 1989 au putut vedea scena absolut uluitoare in care „dizidentul politic” din Damaroaia a fost adus la sediul Televiziunii Romane.
In fata gheretei de la intrare unde se afla un soldat inarmat cu un pistol mitraliera , este filmata scena in care dizidentul Silviu Brucan adus din Damaroaia , se prezinta la sediul institutiei in pardesiu de culoare deschisa, costum si cravata, si in mana cu o… servieta diplomat ( !) . Spune „Sint Silviu Brucan”, duce mana la piept si scoate …o legitimatie (??!!) dreptunghiulara , de „dizident” probabil , aratata in prim-plan dar, atentie, nu pana la detaliile literelor . Soldatul il saluta pocnind calcaiele , iar marele ideolog trece , adica intra , direct in valtoarea Revolutiei din studiourile TV.
Apoi, exista un alt aspect , mult mai grav , din activitatea reala si trecuta de „ dizident” si „ideolog” ( „ neomarxist anodin, pozitivist, sec, asadar, fara o respiratie filosofica reala” ).
In „ Memorialul Durerii ” poate fi regasit un moment de tacere in care este prezentat tot Silviu Brucan , respectiv o fotografie in care acesta apare exact in uniforma de capitan de Securitate ( dupa afirmatia doamnei Lucia Hossu Longin acesta era gradul ) si exact in fata zidului unei inchisori ! E drept, doamna nu ne-a spus si ce naiba de ideologii cauta pe acolo , daca tot pe acolo isi facea stagiul …
.Cu alte cuvinte, pentru oricine dorea sa puna cap la cap ceea ce se afla deja in spatiul public ( dar nu si pentru domnul Mandruta de la PRO TV si pentru sefii lui care trebuiau sa mentina piedestalul personajului ) existau suficiente elemente care sa deconspire scheletul din dulapul „ eminentei cenusii ”.
In sfarsit , mai semnalati o problema importanta :
„ Nu este cazul sa intru aici in detalii privind natura cel putin bizara a publicarii dosarului de Securitate al lui Brucan de catre IICCR in perioada Oprea-Olaru-Hossu Longin. Ma indoiesc ca a fost o decizie justificata. Evident ca putea sa apara, dar nu cu sprijinul unui institut guvernamental intr-o tara in care dictatura comunista a fost condamnata, prin vocea sefului statului, drept ilegitima si criminala. Ori, daca tot se dorea publicarea, macar sa fi existat un studiu introductiv demistificator care sa previna cititorii ca nu era vorba de un disident in sensul real al cuvantului.”
Nu cred ca aici exista ceva bizar aici, publicarea unui asemenea document este perfect justificata, critica si interpretarea lui pot fi ulterioare, iar despre Silviu Brucan s-a scris destul de mult in toti acesti ani, si cred de fapt ca nimeni nu-l mai considera “dizident” . Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca tot marele Brucan a fost prima persoana care si-a agitat singur pe ecranul TVR(L) dosarul de Securitate in posesia caruia intrase, dar ca de obicei , nu se stie si cum , pentru ca la noi faptele din spatiul politic si social sunt reale, dar explicatiile lor intarzie de cele mai multe ori.
Ca atare , este bine ca dosarul a fost totusi publicat ( desi este foarte probabil ca dupa ce a intrat in posesia lui , Silviu Brucan sa-l fi periat , daca nu cumva au facut-o si altii inainte ), dar ca de obicei la noi , mai bine mai tarziu decat niciodata .
