Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Tuesday, April 30, 2013

Statul, cetatenii, si situatiile de imposibilitate

Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe platforma Contributors.ro :





Sergiu Simion spune:
Statul, cetatenii, si situatiile de imposibilitate
                                                                                                                                         „ …exista unii care pun talpi
                                                                                                                                                           Ion Iliescu
Felicitari pentru acest articol care ,pune degetul pe rana si ofera , in sfarsit, o definitie operationala a ceea ce „ fara chip si fara nume ” , a lovit ( „cu sistema” spunea Eminescu ) cetateanul roman care, prin ridicarea constata a stachetei peste media sociala , este adus mereu in situatia de a sari peste umbra lui, mai exact este pus in situatii de imposibilitate ontologica, politica, sociala si profesionala,etc.
Principiul de baza identificat de dvs este in esenta „setarea statului dincolo de limitele cenzurii necesare într-o societate democratică”. Mai exact , si intr-o traducere libera, statul este (re)setat „ a rebours” ( in raspar ) respectiv complet impotriva intereselor cetateanului :

„ statul român evoluează, funcţional şi organic împotriva României şi cetăţenilor săi” desi „ este greu de acceptat situaţia în care interesul public propovăduit de stat intră în conflict substanţial cu interesele individuale ale cetăţenilor care populează teritoriul respectivului stat.”

Teoretic, „Constituţia este a tuturor şi nu doar a unora, astfel că sfera relaţiilor politice trebuie să fie foarte bine balansată cu sfera relaţiilor care privesc cetăţeanul.
Practic , „ În felul acesta vom avea o Constituţie politică realizată pentru politicieni iar nu pentru cetăţeni. ”
Diagnosticul politic si social in acest caz arata afectarea principiilor de drept si dintr-un stat de drept :

„ Suntem în cercul vicios în care statul, prin partidele politice, desenează legile care permit prezenţa în Parlament a unor politicieni străini în totalitate, moral şi profesional de interesele legitime şi concordante ale cetăţenilor României. Astfel de politicieni au desenat instituţii şi legi în acord cu propriile lor interese.”
„ Dacă la toate cele de mai sus mai adaugi şi o justiţie care refuză să sancţioneze conduita statului, abuzivă şi ilegală, din frica de consecinţele bugetare ale unei astfel de decizii, ajungem la situaţia perfectă în care statul român cu toate instituţiile sale acţionează împotriva cetăţenilor săi.”

Avem de-a face practic cu un viol al statului (de drept ) care a fost confiscat de interese private si a fost transformat intr-un borcan cu miere numai pentru unii. In acelasi timp ,si prin inversarea paradigmei fiscale ,exact cetateanul onest/ contribuabilul care finanteaza statul, a devenit (numai) o perpetua vaca de muls.
Cu alte cuvinte ne intalnim cu o situatie de neinteles pentru o minte normala, democratica si occidentala : statul nostru duce in realitate un razboi ascuns , dar total ,si pe toate fronturile, impotriva propriilor sai cetateni . Sicanarea permanenta de catre stat si institutiile lui a intereselor materiale ale cetatenului, afectarea drepturilor si demnitatii lui, a spatiului sau personal , prezumtia de vinovatie , incapacitate sau incompetenţă aplicate din start cetateanului de catre toate institutiile statului in relatia cu el ( Avocatul Poporului are alte prioritati …) , a generat reactii de frustrare, decompensari si comportamante revendicative , care in cele mai multe cazuri nu sunt decat reactii de aparare ale cetatenilor fata de abuzul social total si chiar daca unii le interpreteaza altfel ( prin anii `90 , un celebru politician afirma in ziarul Romania Libera ca romanii sunt paranoici !) nu trebuie confundate cu simptomele distincte ale patologiei clinice care pot aparea accidental si in cazuri foarte rare.
Problema este ca acest ( vechi ) razboi social ocult, nu este dus numai pentru controlul resurselor ci si pentru controlul informatiei si implicit al comportamentelor sociale asociate. Ministrul de finante Sebastian Vladescu a vorbit odata despre propriul domeniu pe care-l administra definindu-l drept…”sistemul de n ecuatii cu m necunoscute” ( !). Orice om care a facut liceul stie ca mintea omeneasca nu poate rezolva asa ceva , dar faptul ca acest sistem nu poate fi rezolvat in matematica nu inseamna ca nu exista in realitate. In cazul nostru, este exact perceptia cetatenului obisnuit despre domeniul finantelor , dar si despre structura sistemului nostru social orientat din start impotriva intereselor lui de contribuabil ( aici exista si e luat in seama in mod obligatoriu ) si de cetatean ( mai discutam ) . Din acest punct de vedere o prezentare sumara a situatiile de imposibilitate in care pot fi adusi cetatenii poate fi utila (http://sergiusimion.blogspot.ro/search/label/Situatiile%20de%20imposibilitate)
O tema de cercetare foarte tentanta pentru cei cu pregatire juridica ar putea fi de exemplu un studiu comparativ asupra situatiei juridice a profesiilor liberale ( UE a cerut de multa vreme , dar fara rezultat, clarificarea situatiei si a statutului lor ) si a democratiei existente sau nu in cadrul lor.
Primul exemplu interesant au fost medicii la care prin anii `90 lupta intre vechiul Colegiu al Medicilor si un alt Colegiu concurent proaspat aparut a generat un razboi pe viata si pe moarte, a urmat lupta dintre vechiul Barou al Avocatilor si un alt Barou nou concurent care desi se contestau reciproc au functionat o perioada in paralel ( din cate se pare , caz unic in Europa ! ) , dar situatia este la fel de interesanta in cazul magistratilor, notarilor, psihologilor, economistilor ,etc. In cazul economistilor de exemplu a existat ( poate mai exista inca ) o prevedere bizara si specifica Evului Mediu : practicantii trebuiau sa ofere asociatiei profesionale …un procent din incasarile lor ( !) si distinct de cotizatia de membru care se platea separat . In ceea ce priveste psihologii, acestia bat recordul si se situeaza in top prin instalarea cenzurii in propriul domeniu (http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58 ) ceea ce ii aduce in situatia de a nu putea protesta ( de teama de a nu-si pierde dreptul de a profesa ) nici chiar atunci cand conducerea le-a amanetat pana si sediul propriului Colegiu construit din banii lor (http://adevarul.ro/news/eveniment/cuibusor-denebunii-colegiul-psihologilor-1_516c337a053c7dd83f0fc62d/index.html ) .
In esenta, celebra parabola a „sacului cu soareci” ( daca avem un sac plin cu soareci si il lasam in pace, soarecii rod si ies, dar daca scuturam mereu sacul soarecii nu se mai pot prinde niciodata de el si nu mai pot iesi ) care circula printre inaltii activisti de partid inainte de 1989 , exprima perfect modalitatea prin care poate fi controlat mereu comportamentul unui grup sau al unei populatii cu sau fara metode brutale.
La un nivel mult mai general , confiscarea statului prin deturnarea functiilor lui si impotriva intereselor cetatenilor conduce la instalarea situatiilor de imposibilitate si la confruntarea pe scara larga a societatii si implicit a cetatenilor ei cu incertitudinea, nedeterminarea, etc. respectiv cu ceea ce UE denumeste „slaba capacitate administrativa ” sau altfel spus ineficienta sociala generalizata ( de coruptie , cand generalul spionilor militari discuta cu sefii hotilor civili de masini, nici nu mai vorbim …).
Cel mai bine pot demonstra acest lucru specialistii in domeniul juridic , dar poate ca o dezbatere multidisciplinara asupra situatiilor de imposibilitate ar putea defini si evalua mult mai exact natura , tipologia , consecintele acestora si stadiul in care ne aflam ca societate . Nu de alta , dar in interminabila noastra tranzitie statul isi urmareste numai obiectivele lui ( „statul nu este responsabil pentru fiecare cetatean al sau”),  ONG-urile urmaresc numai obiectivele propriilor membrii, iar cei mai multi cetateni au ramas exact ca puii fara closca dar , nu-i asa, e problema lor. 
Intrebarea la care nu mai trebuie sa raspunda nici cetatenii,  nici Caragiale,   este ce a devenit statul nostru ( ?!) si daca mai este unul de drept.

No comments: