Cetatenii impotriva statului sau lipsa cronica de feed-back din sistemul nostru social

Un articol aparut recent despre comemorarea a patru luni de la tragedia #Colectiv *) sustine o teza care se  reduce in esenta la afirmatii generice de tipul  :

„ N-am învăţat nimic. Nu vrem să schimbăm nimic!”

Mai intai, intrebarile corecte ar fi cine (nu) vrea sa invete , cine (nu) vrea sa schimbe, si de ce.

In al doilea rand , in cazul intrebarilor retorice lucrurile sunt si mai interesante :

” Nici acum nu îmi dau seama de ce zecile de ziarişti care, în aprilie 2015, au asistat la falsa inaugurare a secţiei de arşi de la spitalul din Floreasca au tăcut după drama de la Colectiv.”

Raspunsul este cunoscut inca de pe vremea romanilor : „ Camasa este mai aproape decat haina”. Distanta de la declaratii la intentii si de la vorbe la fapte si atitudini, este uneori atat de lunga la noi , si pentru unii, incat mai mult de un sfert de secol nu a fost inca suficient pentru a o reduce.
Problema este ca exact in aceeasi situatie se afla societatea civila si liderii ei, marile personalitati culturale ale acestei natii, directorii de constiinta , liderii de opinie,etc. care discuta de ani in sir ( inclusiv pe Contributors.ro ) despre marile probleme ontologice, filozofice, sociologice , psihologice, etc. sau ne scriu despre nemurirea sufletului , dar asta exact in timp ce realitatea se prabuseste continuu si in mod accelerat in jurul romanilor atunci cand nu cade de-a dreptul peste ei.

Intrebarea foarte interesanta este nu ce au facut toate instante in tot acest interval de timp si ce realizari notabile au obtinut ( foarte greu de spus ) , ci ce nu au facut , dar puteau sa faca ( aici sunt foarte multe de discutat ) .
Altfel spus, unde si cum s-au topit atatea energii umane si civice , si atatea fonduri europene si locale alocate zadarnic unor scopuri nobile , dar cheltuite fara nici o eficienta .
In acest caz , un Mefistofel ar rade sardonic : ” Pai exact asta s-a si urmarit ! ”

In sfarsit, daca reforma statului si a administratiei de stat nu a avut loc in toti acesti ani , daca politicienii fac tot ce stiu sa faca, daca societatea civila nu reusit nici macar sa clinteasca bolovanul de la noi , dar sa-l mai si urneasca , atunci ce ne mai ramane ? Ne spuneti dvs :

“Dragi prieteni din România, să nu aşteptăm ca încă un dezastru să vină peste noi pentru a avea curajul să schimbăm ceea ce, în mod evident, trebuie schimbat. Incendii dramatice, infecţii cu E-coli, se pot întâmpla, dar reacţia sistemului de sănătate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.”

Fara rautate din partea mea si fara suparare din partea dvs , ceea ce propuneti este un apel de genul celebrului indemn protevist care a fost scapat involuntar pe post : ” Haideti sa haidem! ” . Concret , cui va adresati ? Cine sa faca ? Ce sa faca ? Unde ? Cand ? Cum ? In scop ? Cu ce mijloace ? In cat timp ?

Din pacate, inca un dezastru va veni pe langa altele nu pentru ca sunt romanii prosti sau fatalisti, ci pentru pentru ca la noi intreg sistemul nu este pregatit sa le faca faţă fiind construit pe lipsa de feed-back ( cei care au indraznit sa relateze cum au actionat autoritatile in cazul #Colectiv au fost amenintati ) si se conduce dupa celebrul dicton : “mortii se acopera cu pamant si vii cu hartii”.
Din acest motiv tragediile nu pot fi nici prevenite , nici gestionate cum trebuie atunci cand apar , de aceea se succed, vin cu repetitie , se tin lant si asa va fi si in continuare cat timp megamasina sociala va ramane intacta.

Sa ne amintim impreuna, si de-a rasu`-plansu`, ca tot sistemul nostru in frunte cu prim-ministrul Boc cu tot – cel care deja pusese mana pe lopata ! – si ministerul de Interne cu generalii lui cu tot , era pe punctul sa inunde un intreg cartier din Galati si sa disloce toata populatia de acolo, daca un simplu muncitor nu i-ar fi invatat sa deschida ecluza de la Cernavoda si sa scada nivelul Dunarii .
Muncitorul nu a fost premiat , inaltii functionari si cu salarii uriase in raport cu altruistul naiv , nu au fost sanctionati pentru „management defectuos” si pentru ca au vrut sa disloce oamenii si gospodariile lor , dar mergem inainte.

Dar daca, Doamne fereste, ar veni peste Capitala un cutremur de talia celui din 1977 , suntem cam in acelasi stadiu. Abia in 2016 , deci dupa 39 de ani , a aparut ideea de a achizitiona echipamente si dotari pentru ca serviciile de urgenta sa poata face fata la o catastrofa de asemenea proportii . Dupa ce am trait si vazut atunci la cutremur in Bucuresti ( eram student ) si dupa catastrofa #Colectiv , nici macar nu am curajul sa-mi imaginez ce ar putea urma si cum s-ar comporta autoritatile , pur si simplu imi vine sa-mi fac cruce desi nu sunt credincios .

O opinie personala. Nu oamenii ( cetatenii) sunt problema intr-un sistem care are drept scop nemartusit imbecilizarea lor . La cate au trait in ultimii 50-75 de ani , oamenii ar trebui medaliati in masa pentru faptul ca nu au innebunit inca , ca inca respecta legile, inca stau la cozi sa-si plateasca darile , sau ca pur si simplu nu pun mana pe par intr-o tara condusa de hoti cu dosare penale.
Sa schimbam putin perspectiva . Cei care au iesit in strada dupa catastrofa #Colectiv , exista si acum ( chiar daca nu se manifesta ) dupa cum exista si cei care au fost de acord cu ei . Atunci cum sa intelegem ce (nu) se intampla in prezent ?

Explicatia este ceva mai complicata. Apatia societatii romanesti este numai una de suprafata, in adancime toata societatea fierbe , dar agregarea opiniilor, coalizarea oamenilor si actiunile de grup urmeaza o logica specifica si au nevoie de anumite conditii. Oamenii nu ies in strada asa ca oile si sa se afle in treaba , de florile marului sau sa taie frunze la caini, ci doar atunci cand sunt foarte revoltati , cand vor anumite lucruri si exista unele sanse sa le obtina ( sau cel putin spera acest lucru ) pentru ca de lupta cu morile de vant si de “cainii latra, ursul trece” sunt satui pana peste cap din `90 incoace.

In sfarsit, din toate aceste tragedii cu repetitie *) oamenii au invatat si invata mereu deoarece stiu ca la noi nu pot astepta ajutor de la stat ( cand niste sateni gasesc din proprie initiativa si mergand doar pe picioarele lor un avion pe care nu l-a putut localiza in timp util un intreg sistem de stat , avem o mare problema nu a oamenilor, ci a sistemului ) , dar acest lucru nu este suficient pentru schimbarea sistemului daca nu actioneaza onest si responsabil instantele care pretind ca actioneaza in numele lor.

Aceasta este bolovanul lui Sisif din societatea romaneasca , respectiv adevarata si in acelasi timp cea mai mare problema a romanilor . In acest caz , mingea nu mai este in teritoriul politicii sau al unor politicieni penali , ci in sfera unei societatii civile ( ineficiente) care „se face ca lucreaza” si care nu a gasit inca nici luminita de la capatul tunelului, nici calea catre increderea cetatenilor.

*) George Mioc - Patru luni de la #Colectiv. N-am învăţat nimic. Nu vrem să schimbăm nimic!
(http://www.contributors.ro/administratie/patru-luni-de-la-colectiv-n-am-invatat-nimic-nu-vrem-sa-schimbam-nimic/ )

**) Istoria ultimului sfert de secol in Romania este si o istorie a catastrofelor sociale ( Revolutia din 1989, Mineriada din iunie 1990, lagarul de la Cighid, catastrofa aviatica de la Balotesti, explozia de la Mihailesti, tragedia bebelusilor din maternitatea Giulesti , catastrofa  # Colectiv,  tragedia bebelusilor din Arges, etc) intr-un  sistem criminal si dement care face mereu victime si in care actioneaza axioma cinica existenta in argoul studentilor de la Facultatea de Drept :„ Mortul e de vina !”.

( http://www.contributors.ro/administratie/patru-luni-de-la-colectiv-n-am-invatat-nimic-nu-vrem-sa-schimbam-nimic/#comment-273342 )