Elita discreta a României


ELITA DISCRETA A ROMÂNIEI

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Dr. Peter Gross , Steven van Groningen, Leslie Hawke, Jean Lauxerois, Peter Damian Hurley

Friday, March 4, 2016

Fractura profesionala, deontologica si morala din psihologia romaneasca


Psihologia romaneasca in forma in care s-a manifestat dupa 1990 si a ajuns  pana acum este (con)damnata á la long , si asta o spun exact vocile cele mai reprezentative din elita oficiala a domeniului si care au participat de fapt la organizarea lui, iar modul in care o spun este in sine un diagnostic. Pe de alta parte , daca nu avem nici o universitate in "top 500" , ne putem imagina usor cam unde se situeaza facultatile lor si care este situatia reala a unor intregi domenii profesionale. 
In cazul psihologiei , vina este aparent  a celor care au acordat votul ( nu  increderea ) celor care au crezut ca-i reprezinta. In realitate , vina apartine celor care au luat decizii doar pentru ei , si a celor de langa ei care i-au aprobat dar , dupa o veche traditie de sistem ( o mână spală pe alta si amandouă faţa) , nici un participant la decizii nu se simte vinovat de rezultatul lor final chiar daca a fost de acord cu ele la inceput . 
Din fericire , chiar daca trecutul ramane pentru totdeauna batut in cuie si prezentul nu poate fi schimbat, nimeni nu cunoaste viitorul si aici exista intotdeauna o sansa  . 
Opiniile si viziunile de mai jos ( inclusiv reactiile comentatorilor ) ofera cititorului prilejul sa-si formeze singur propria parere despre un domeniu (confiscat de fapt si devenit o afacere veroasa ) cu o evolutie atat de contradictorie si de controversata in acelasi timp.





  29 octombrie 2010  
15   

Renaşterea psihologiei

Autor: LAVINIA BETEA
29 Oct 2010

Promoţiile anului 1990 de liceeni şi absolvenţi de învăţământ superior au fost cele mai norocoase din istoria României. Primilor li s-a dat şansa suplimentării locurilor la admiterea în facultăţi. Iar ceilalţi s-au titula­rizat în totalitate pe posturi intangibile şefilor de promoţii din deceniul anterior.
Atunci şi-au redeschis porţile şi facultăţile de ştiinţe socio-umane din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi, după o întrerupere de aproape un deceniu şi jumătate. Căci nu se ştie cum şi de ce, în 1977, ministerul Învăţământului hotărâse desfiinţarea facultăţilor de psihologie, sociologie, pedagogie, filozofie şi istorie din România. Tine­rii care stăruiau în dorinţa de-a studia socio-umanul se orientau către secţiile de filozofie-istorie şi istorie-filozofie. În tautologia specializării, cu toţii erau destinaţi aceleiaşi întrebuinţări sociale: profesori de istorie, filozofie, economie politică şi „socia­lism ştiinţific" 
în învăţământul gimnazial şi liceal. În economia planificată a epocii, câte 25 de studenţi erau admişi în fiecare din aceste secţii la Iaşi şi Cluj, iar la Universitatea din Bucureşti câte 50. Din 1981 s-au sistat repartiţiile şi concursurile de titu­larizare pentru cadrele din învă­ţă­mântul superior, toţi absolvenţii fiind „vărsaţi direct în producţie". S-a blocat şi accesul absolvenţilor de fa­cultăţi în oraşele mari, pe listele guvernamentale de repartiţii nefiind incluse comunităţile mai mari de o sută cincizeci de mii de oameni. Chiar posturile de psihologi şi sociologi au fost şterse din organigramele socia­liste. Însă specializările au supra­vie­ţuit camuflat, prin unii studenţi de la filozofie-istorie, calificaţi cu discipline opţionale.

Cu profesorul clujean Mircea Miclea, actualul preşedinte al Asociaţiei Psihologilor din România, am rememorat renaşterea psihologiei în tranziţie. Cât timp fusese „ştiinţă moartă" la noi, psihologia evoluase în alte paradigme, ramuri şi specializări. În plan mediatic, a fi psiholog devenise meseria-vedetă. „Dar mi-a plăcut să fiu profesor, aceasta mi-am dorit dintotdeauna, povesteşte profesorul Miclea. La Facultatea de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) am venit în '90, prin concurs, de la Turda. Predasem acolo trei ani toate ştiinţele sociale posibile dar avusesem şi ore de «reabilitare» pentru copii cu deficienţe. S-au titularizat atunci, prin concurs, şi Liviu Matei pentru psihologie socială, şi Ştefan Szamoskozi pe psihodiagnostic. 

La Cluj rămăseseră câţiva psihologi din vechea generaţie - şeful catedrei de psihologie Ioan Radu, Horia Pita­riu, Valer Mare. Se poate spune însă şi că întreruperea psihologiei ne-a ofe­rit oportunitatea de-a rupe cu psihologia clasică de aspiraţie ideologizată. Şi să începem, la scală mică, exact cu ceea ce trebuia. Ne-am oprit la 25 de locuri pentru anul întâi deşi candidaţi erau câte 17 pe un loc. De altfel, până prin anul 2000, nu am trecut de 40 - cifră de şcolarizare. Eu publicasem în facultate două studii de logică simbolică şi asta m-a dus spre computer. Brusc, am putut să mă integrez în psihologia cognitivă. Astfel că, încă din 1990, am construit toată curricula pornind de la cercetările noi prin paradigma cognitivă, am înfiinţat asociaţia şi revista de ştiinţe cognitive. Cei din nucleul cognitivist de la Cluj eram chiar ironizaţi de colegii ieşeni şi bucureşteni că ne robotizăm." 

Ieşenii, în schimb, prin profesorul Adrian Neculau s-au orientat predilect către psihologia socială. Au respins şi unii şi alţii ofertele de „eficientizare" prin înfiinţarea, în paralel, a unor facultăţi particulare. Zece ani au refuzat să crească efectivele de studenţi pentru că voiau să se concentreze nu pe norme suplimentare ci pe cercetare. 

După 2000, rezistenţa le-a fost înfrântă de voturile senatelor universitare. De vreo patru-cinci ani, nu se mai ţin examene de admitere: câţi studenţi se înscriu, atâţia sunt admişi, locurile cu taxă fiind practic nelimitate. Astfel că toamna aceasta, doar la UBB Cluj-Napoca s-au înmatri­culat peste cincizeci de mii de studenţi, de două ori şi jumătate mai mulţi decât numărul total al studenţilor din România anului 1989. Dintre aceştia, patru sute sunt în primul an de psihologie la UBB. „În momentul de faţă, la nivelul universităţilor se reproduce paradigma socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate: să facem de toate şi mult", conchide profesorul Miclea. Calea nu e bună. Dovadă că nu avem nici o universitate româ­nească în „top 500". 

Ungaria are, în schimb, trei. Iar una dintre acestea, Universitatea din Szeged a fost fondată în 1928 pe nucleul unor profesori clujeni ce emigraseră în semn de protest după unirea instituţiei maghiare de învăţământ superior cu cea ro­mâ­nească în Universitatea Babeş-Bolyai. Şi ungurii, ca şi noi, au parcurs acelaşi tip de regim. Astfel că nu pot fi atribuite trecutului cauzele neîmplinirilor noastre.


Psihologii în comunism versus psihologii tranziţiei
Din punctul de vedere al trebuin­ţelor practice, relaţiile dintre psihologie şi societatea românească au înregistrat mari schimbări. „În urmă cu 20 de ani, spune profesorul Mircea Miclea, erau nevoi mai re­duse de psihologie sub raportul sănătăţii mintale a populaţiei. 

Societatea nu punea atâta presiune pe individ, iar relaţiile interperso­nale erau un factor sanitogen incredibil. Cât de bine ne susţineam unii pe alţii în vremea lui Ceauşescu în cercul de prieteni! Grupurile acestea erau veritabile celule de sănătate mintală. Or, după '90 a început competiţia şi aceste relaţii s-au prăbuşit. A crescut stresul. Acum două decenii, stigma (imagi­nea negativă) faţă de ce însemna serviciul de psihologie era mare. 

Psihologul era de regulă identificat cu psihiatrul. Acum stigma e mult mai redusă iar psihologii de diverse specializări pot ajuta la optimizarea multor lucruri. 
Socie­tatea are trebuinţe mai mari de psihologi, iar oamenii îşi dau seama de ele." 

Nu se justifică însă numărul mult prea mare de studenţi. „Acesta e trand-ul şi o cauză pentru care universităţile româneşti sunt departe de universităţile bune în top-urile internaţionale. Tu, ca profesor, te adresezi unui student modal astfel că, prin creşterea numărului de studenţi, automat scade calitatea procesului de învăţământ. Este o practică aberantă să fii obligat să ai sute de studenţi. 

Nu se justifică prin nici un fel de cerere a pieţei de muncă. Facultăţile vând iluzii, nu meserii. Este clar o inflaţie de psihologi acum deşi psihologia nu este într-o stare atât de gravă: sunt facultăţi ce vând iluzii şi mai mari."

„Lichelele mai bătrâne au selectat lichelele tinere"
Despre spulberarea iluziilor ce le-a avut acum 20 de ani, profesorul Mir­cea Miclea se exprimă ca şi cum ar scrie un poem în vers alb, intitulat „Fals":
„Aveam iluzia că voi trăi într-o lume mai bună şi mai dreaptă. Fals.
Aveam iluzia că tot ce ne spun occidentalii despre ei e adevărat. Fals.
Aveam iluzia că ei vor să ne ajute. Fals.
Aveam iluzia că pot fi construite universităţi mai sănătoase decât pe vremea partidului comunist. Fals.
Toate s-au făcut prin clonare: liche­le­le mai bătrâne au selectat lichelele tinere".

Altfel spus de acelaşi interlocutor: „Cred că am ratat o şansă enormă: însănătoşirea universităţilor. 
Nu cred că mai avem posibilitate de revenire. Singurele speranţe sunt insulele de excelenţă care există ici-colo prin universităţi datorită unor oameni de vocaţie care au vrut să-şi selecteze colective performante. Dar acestea sunt rezultatele unor eforturi indivi­duale, nu instituţionale".


Sursahttp://jurnalul.ro/special-jurnalul/renasterea-psihologiei-558301.html



   aprilie 1, 2015   


Să bată clopotele pentru psihologia românească…!

Daniel David aprilie 1, 2015 CulturaEducatieOpinieSocietate/Life
17 comentarii 2,588 Vizualizari

Am fost stimulat să scriu acest text de două lucruri: (1) analiza activităţii academice din universităţile româneşti, iniţiată foarte bine de ministerul de specialitate – analiză în cursul căreia, în psihologie, am simţit efectul negativ de tip „imperiul contraatacă” – şi (2) de un articol scientometric al unor colegi, cu referire la psihologie (vezi aici: Dobrean and Matu), articol care mi-a produs un frison. Aşadar, acest text nici nu mai este un semnal de alarmă. Este o bătaie de clopot…!

I. Despre psihologia modernă
Psihologia este o ştiinţă socială, care are inteferenţe atât cu ştiinţele umaniste cât şi cu ştiinţele vieţii/naturii/exacte.
În psihologie, majoritatea rezultatelor cercetării se publică în (1) cărţi şi (2) articole. În unele specializării, mai ales de psihologie aplicată (ex. psihoterapie), cărţile sunt mai importante, fără a se anula rolul articolelor, iar în alte specializări, mai ales de psihologie teoretico-experimentală (ex. psihologie cognitivă), articolele sunt mai importante, fără a se anula rolul cărţilor. Aşadar, un psiholog, membru al corpului academic, va avea atât publicaţii în forma cărţilor, cât şi publicaţii în forma articolelor, cu ponderi diferite, în funcţie de specializarea sa. Într-adevăr, în universităţile moderne psihologia este o ştiinţă cu foarte multe specializări, organizate independent în departamente de profil (vezi AICI).
Rezultatele cercetărilor psihologice sunt de interes internaţional. Nu există teorii locale, specific naţionale, în psihologie; mintea umană, ca biologia umană, nu este definită national! Şi atunci când se abordează teme de interes local şi naţional această abordare se face cu un aparat conceptual şi metodologic internaţional. Aşadar, precum în ştiinţele vieţii/naturii/exacte, rezultatele psihologiei sunt internaţionalizabile. Precum ştiinţele umaniste, psihologia contribuie masiv la cultura naţională. Aşadar, publicarea şi în limba română, prin cărţi/articole, a unor rezultate diseminate internaţional este foarte importantă. Aceste publicaţii trebuie însă să reflecte cunoştinţe care au trecut testul comunităţii psihologice internaţionale, nu produse locale, adesea fără valoare epistemică/culturală.
II. Despre psihologia din România
În România, psihologia a fost introdusă de studenţii lui Wilhelm Wundt, fondatorul psihologiei experimentale la nivel international (Laboratorul din Leipzig): Florian Ştefănescu-Goangă (la Cluj-Napoca); Eduard Gruber (la Iaşi) şi Constantin Rădulescu-Motru (la Bucureşti). De la începuturi, psihologia românească a fost perfect ancorată internaţional, cu cărţi şi articole de referinţă, citite şi citate în toată lumea. Aceste cărţi/articole de referinţa la nivel internaţional au fost prezentate şi în limba română,psihologia contribuind astfel la o cultură românească ancorată în modernitatea internaţională.
Totul s-a degradat odată cu perioada comunistă. Iniţial psihologiei i s-a cerut să devină o ştiinţă ideologică care să contribuie la formarea omului nou, omul comunist. În consecinţă, ancorarea internaţională s-a pierdut, psihologia devenind o ştiinţă locală, cu standarde şi personalităţi validate de partid, nu de comunitatea internaţională. Apoi, psihologia a fost interzisă ca instituţie de sine stătătoare: în 1977 s-au desfiinţat catedrele de specialitate din universităţi, iar din 1982 institutul de specialitate din Academia Română.
Atât catedrele cât şi institutul s-au reînfiinţat după revoluţia anticomunistă din 1989.Dar mentalitatea localizaţionistă din perioada comunistă a persista în cea mai mare parte a ştiinţei psihologice româneşti (în toate centrele universitare). Într-adevăr, accentul s-a pus (ex. în criteriile CNATDCU de promovare academică) iniţial tot pe cărţi/articole publicate în ţară, adesea fără proces de recenzie riguroasă, menţinându-se astfel un aparat conceptual şi metodologic vetust, rupt de ştiinţa psihologică modernă.
Din 2006 în cercetare (la CNCSIS/CNCS – unde eram membru/vicepreşedinte) şi din 2011 în promovarea academică (la CNATDCU – unde eram vicepreşedinte al comisiei de specialitate) am reuşit să propun spre adoptare ministrilor autorităţii din domeniu de atunci intrarea în normalitate a psihologiei, prin ancorarea în criteriile şi indicatorii normali din orice ţară modernă. Eram ghidat în acest demers de gândul căeste inacceptabil, luând în calcul tradiţia de prestigiu a psihologiei româneşti, ca ponderea psihologiei româneşti în total publicaţiilor româneşti Web of Science să fie de aproximativ două ori mai mică decât contribuţia psihologiei internaţionale la toate publicaţiile Web of Science. Nu mă aşteptam la un efect imediat; dar în timp, mergând pe aceste criterii, reintegram astfel treptat psihologia românească în cea internaţională modernă. Această normalizare nu a durat mult, criteriile moderne fiind modificate la scurt timp (ex. la CNATDCU în 2012), anulându-se – în formula „imperiul contraatacă” – astfel orice şansă de normalizare a psihologiei după perioada comunistă.
Într-adevăr, criteriile academice existente în prezent (ex. CNATDCU) au inclus, de formă, şi unele criterii moderne (dar adesea distorsionate), copleşite însă de criterii locale şi criterii de funcţii academice/administrative. Spre exemplu, am ajuns să punctăm comparabil sau chiar mai bine decât un capitol de coautor la Cambridge University Press participări la tot felul de comisii şi comitete, membru (nu director!) în granturi naţionale, autor de materiale curriculare, etc.; punctăm la nivel de conferenţiar/profesor tot felul de indicatori pe care nimeni nu îi cuantifică la nivel internaţional ca mijloace de promovare academică (ex. recenzii ale unor lucrări la conferinţe, etc.). În fine, autorul de concepţie nu este punctat/valorizat deloc, ajungând astfel să avem oameni cu zeci de publicaţii şi poate sute de citări, dar fără lucrări internaţionale de concepţie, etc. Scurt spus, în psihologie cineva poate avea astăzi un punctaj foarte ridicat la criteriile CNATDCU, dar nici 25% din acesta să nu fie format din contribuţii ştiinţifice de concepţie riguroase, majoritatea punctajului derivând din publicaţii locale şi/sau din funcţiile/poziţiile  deţinute în mediul academic. Sigur, aceste funcţii pe care le tot critic sunt importante ca să întregească opera ştiinţifică a unei personalităţi, dar nu să o înlocuiască!
În final mă distanţez parţial de colegii mei Dobrean şi  Matu (2015), care au o doză mai mare de optimism în ceea ce priveşte evoluţia psihologiei româneşti. Considerând numărul psihologilor din mediul academic din ţară, coroborat cu datele prezente de Dobrean şi Matu (2015), se poate observa rapid că nici măcar 5% dintre psihologii români nu au vizibilitate internaţională şi sub 1% au impact internaţional. Aceste cifre nu sunt încurajatoare, ci produc frisoane, anulându-mi mulţumirea că eu ca cercetător, alături de alţi câţiva colegi, am iesit destul de bine!
În concluzie, prin politicile academice centralizate şi locale am ratat şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării. Practic am „omorât” psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele!
Sursahttp://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/




Comentarii

  1. Consonant spune:
    Domnule David, este salutara interventia dumneavoastra dar am senzatia ca va opriti undeva la mijlocul drumului, fara sa indicati faptele si mai ales autorii. Care sunt masurile luate in ultimii ani si care au condus la situatia actuala si, mai ales, cine sunt faptuitorii? De cine/ce va este teama? Am ajuns ca in anul 2015 sa ne fie teama sa spunem lucrurilor pe nume? Asistam in ultimii ani la o batalie dusa mai mult sau mai putin pe fata impotriva valorilor reale, o intoarcere pe dos a adevarului, o navala a distrugerii, si totusi ne este teama sa spunem ca este o actiune politica, condusa de grupuri politice care se afla acum la putere. Sistemul de valori, care fusese cat de cat corectat in acord cu sistemul de valori din lumea civilizata si care conteaza in stiinta, este sub atac de cativa ani buni si nu stiu ce se va alege de el in urmatorii ani.
    • sfat pt. studenti psihologie spune:
      Curajos gestul d-lui David dar nu va avea urmari semnificative.
      Situatia in universitati la catedra de psihologie este grava. Mergeti pe site-urile marilor universitati din Ro si cititi cv-urile celor ce predau la psihologie. Cu exceptia unei minoritati ce au macar un material publicat de Springer, Wiley, Elsevier, Taylor & Francis, restul orbiteaza in circuitul conferintelor nationale (mediocre at best) si a gazetelor de perete. Daca macar ar citi carti serioase in limba engleza, multi ar avea cum sa compuna niste note de curs aduse la zi, nu depasite cu minim 10 ani.
      Pentru cei ce doresc sa umeze aceasta facultate:
      1. Nu va limitati la ce se preda la cursuri, este doar o imagine partiala si destul de superficiala a unui domeniu extrem de vast.
      2. Este important sa cititi variat, sa intelegeti complexitatea psihicului uman iar asta inseamna sa cautati in biblioteci carti de specialitate (publicate de ex. la Ed. Trei), sa gasiti pe internet (google.com, Scribd.com, booksee.org, etc) carti din domeniul psihologiei (in limba engleza), carti nu doar ref ceea ce vi se preda la univ ci si despre abordari psihoterapeutice, psihologie transpersonala, critical psychology, health psychology, etc. Accesul la articole academice e mai dificil, solutia ar fi sa va faceti cont pe Academia.edu si sa cititi ce va intereseaza din articolele postate de cercetatori.
      3. Nu asteptati sa terminati facultatea pentru a citi aceste carti. La finalul facultatii trebuie sa aveti deja o cultura solida in domeniu si sa gasiti 1-2 subiecte pe care sa le aprofundati.
      4. Nu incepeti formarea psihoterapeutica (care oricum costa destul de mult) pana nu analizati cu atentie toate abordarile prezente in Ro si acreditate COPSI. ESTE ESENTIAL SA ALEGETI CEVA CE VI SE POTRIVESTE (orientarea psihanalitica ori cea jungiana au un ridicat nivel de complexitate). Urmariti serialul “In Treatment “(in limba engleza nu versiunea romaneasca) pentru o imagine a meseriei spre care va puteti indrepta (daca vreti sa deschideti cabinet). Mergeti la diverse workshopuri de autocunoastere (sunt multi psihoterapeuti care le desfasoara, aveti posibilitatea sa intelegeti mai multe despre voi si oricum trebuie sa accelerati procesul de autocunoastere). Cititi materiale postate pe bloguri si siteuri (cafe gradiva, etc.)
      5. Nu urmati decat ciclul de licenta si maxim cel de master in Ro. Daca vreti sa faceti doctorat in psihologie si sa urmati o cariera in cercetare, plecati in SUA, UK, Canada, Franta. Alte destinatii sunt acceptabile doar daca la o universitate anume se gasesc experti pe subiectul ce va pasioneaza (luati legatura prin email cu ei). Pe internet gasiti cel putin un repository cu teze de doctorat (utile in a intelege metodologia folosita). Nu fugiti de abordarea calitativa (in Ro exista inca obsesia abordarii cantitative, a “p”-ului). Nu evitati cercetarea interdisciplinara daca subiectul ales e complex ( puteti avea multe de invatat din antropologia culturala, psihologica, a constiintei, etc.) Daca nu respectati pct. 2-3 (vezi mai sus), nu are sens sa plecati la studii in strainatate ca decalajul fata de Romania este urias si sunt sanse minime sa recuperati.
      P.S. Faptul ca testele de personalitate sunt cool nu inseamna ca toti cei ce le completeaza saptamanal (pe net) au stofa de psihoterapeut ori psiholog. Inclinatia naturala catre introspectie este esentiala daca vreti sa nu esuati lamentabil in aceasta meserie.
  2. androidul cu sobolani spune:
    problema tine si de Colegiul Psihologilor din Romania, o “gasca” care (nu-mi scuzati cacofonia) a monopolizat coordonarea practicii profesionale a psihologilor in Romania. elaboreaza arbitrar criterii de competenta profesionala, impun niste comisii localizate doar la Bucuresti unde trebuie sa se deplaseze 15.000 de psihologi periodic pentru diverse probleme profesionale minore si se acrediteaza intre ei pentru cursuri de formare complementara, conferinte si alte cele. in momentul de fata aproape ca sufoca practica profesionala in tara noastra. e de necrezut cum s-a transformat acest mecanism, care s-a nascut dintr-o intentie foarte buna, dupa framantari deosebite de-a lungul a 15 ani in perioada postdecembrista, intr-un monstru institutional. avand in vedere faptul ca majoritatea psihologilor se raporteaza la criteriile CPR, adica punctaj acumulat la diverse cursuri si conferinte sterile, “piata” psihologica a fost napadita de tot soiul de trepidusi care obtin acreditare de la CPR pentru un curs format din 20 de slide-uri powerpoint citand din 3 carti polirom. o seama de semi-profesionisti au dobandit notorietate, marea majoritate trepidusi din mediul universitar care tin cursuri de formare pe baza unei experiente in practica profesionala nu mai indelungata de 1-2 ani, in caz bun.
    apoi, stimate domnule David, sa tineti cont si de “alura” implicita de gestapo stiintific a profesionistilor cu indice Hirsch si articole ISI “fara numar”. majoritatea sunt cercetatori eminenti, insa atitudinea reformista pe care acestia ar impune-o este una radicala in sensul agresiv al cuvantului. un fel de “fundamentalisti” ai stiintificitatii. desigur, sunt de preferat in fata indivizilor anacronici care trag sforile de prin diverse comisii guvernamentale/parlamentare sau de pe la CPR. insa, ca tot il citati deseori pe csikszentmihalyi, si aflandu-va in pozitia de lider informal al miscarii “fundamentaliste”, ati putea gasi o cale de comunicare mai rezonanta a reformei.
    • iosiP spune:
      15.000 de phihologi? Ei pe bune, chiar de astia are nevoie Romania? Pai ultima oara cand m-am dus la psiholog mi-a pus niste cubiri de lemn in fata, sa “creez” ceva, iar penultima oara (pe cand lucram la o multinationala) a trebuit sa dau un test psihologic pentru ca aveam masina de serviciu. Intrebare: ce faceti daca un participant la trafic. M-a intrebat ce fac daca sunt insultat intr-un incident de trafic si i-am raspuns, dupa asteptari, ca parasesc locul fara a replica agresorului. Pai ce era sa-i spun, ca-i sparg marlanului parbrizul si il bag in spital daca “insista”?
  3. Cdatcu spune:
    Da. Trist. La fel, daca nu mai rau, si sociologia.
  4. Stefan Kogut spune:
    In sfarsit cineva care pune punctul pe i in ce priveste activitatea stiintifica si universitara din tara. Putem pune linie punctata in locul psihologiei, sa completam cu orice alt nume de domeniu, stiintific sau nu, cu exceptia artelor, poate !?, iar acest articol ar fi perfect valabil.
  5. B. Rusu spune:
    Numai o precizare privind istoria psihologiei in Romania: ea a fost introdusa in universitati inainte de activitatea elevilor lui Wundt. La Iasi a predat-o Leonardescu, Gavanescul, care nu era discipoli ai lui Wundt, iar la Bucuresti psihologia a fost predata mai de Zalomit (ca parte a filosofiei), apoi de Craciunescu-Leoveanu (seful catedrei de psihologie), Dimitrescu-Iasi (care predase si la Iasi). Inceputurile filosofiei la noi nu sunt legate de psihologia experimentala. Exista 50 de ani de psihologie universitara inainte ca Radulescu-Motru sa devina seful catedrei de Psihologie, Logica si Teoria Cunostintei. Titu Maiorescu, om cu mare influenta intelectuala, care a putut impune politici academice in Romania, el insusi cu veleitati de psiholog, a favorizat si a promovat pe herbartieni. Cu ei s-au facut inceputurile psihologiei ca stiinta empirica la noi.
  6. Academician spune:
    Domnule David, ca sa faci psihologie serioasa(excluzand aici psihoterapiile – toate empirice) ai nevoie de 2 capacitati rarissime in Romania:
    1. Trebuie sa stii matematica la nivel inalt
    2. Trebuie sa stii informatica teoretica (grafuri, automate, invatare automata etc.) si practica (sa programezi fluent)
    Eu nu cunosc niciun psiholog roman care sa aiba habar de asemenea cunostinte. Asa ca, intr-adevar, bat clopotele. Dvs. la UBB aveti departamente serioase de mate si info, de ce nu va luati colegii de departament si sa mergeti sa invatati mate si info cu ajutorul specialistilor clujeni?
    • Felicia spune:
      Excelent! Sa invete programare si matematici superioare sau sa nu faca nimic. Mai ales ca nici asa nu se vede ce fac. Toti psihologii se dau mari cand vorbesti cu ei, pot sa iti povesteasca teorie ore intregi. Practic, din ce vad eu in jurul meu, unde intervine un psiholog, acolo e un esec: colegii dificili sunt si mai dificili, sotii cu probleme se despart, copiii insuportabili isi eternizeaza naravurile. No thanks. Mi se pare abuziv sa mi se ceara sa platesc eu, din taxe, astfel de esecuri.
      In plus, daca psihologia de azi e asa de varza, nu vad de ce as crede ca Dvs sunteti mai competent. Si am tot dreptul sa cred ca si vestitul si mult mediatizatul Dvs sondaj nu e solid stiintific.Nu va suparati, nu e personal.
  7. lex spune:
    Dle David ştiti că regimul comunist a folosit psihologia ca metodă de tortură? Faptul este evidenţiat în DL 118/90. Iar “profesioniştii” au fost preluaţi şi folosiţi de regimurile postdecembriste în mod sistematic.
    Un caz care a făcut ceva vâlvă în urmă cu trei-patru ani este cel al actualului Gral bg(r) SRI Holdevici Irina Alice, turnătoare cu acte în regulă şi cu deosebit randament pe segmentul foşti deţinuţi politici (v.mai pe larg în PUTEREA ) Cu toate că a fost condamnată definitiv drept colaboratoare a Securităţii ca poliţie politică este şi în prezent membră SRI. V decizia 4978 din 12 aprilie 2013 a ICCJ SCAF din dos.165 / 2 / 2011,
    Mai citiţi şi materialele postate de Sergiu Simion despre drama psihologilor deveniţi cu voie sau nu colaboratori represivi ai regimului dictatorial.
    Această problemă nu poate fi abordată în mod onest şi fără a “acoperi” nenorocirile provocate de psihologi şi pshihologie în regimul comunist dacă nu analizaţi prestaţia din timpul comunismului. Şi în fosta URSS.
    • Luca spune:
      Multi dintre psihologii care au participat la actiuni de represiune inca mai profeseaza. Cum vreti sa aiba lumea respect/interes (ca de incredere nici nu poate fi vorba) intr-un astfel de corp profesional?
      De Visinescu ati auzit? E acum in curs procesul lui. De teroare ati auzit? In sondajul Dvs, ati tinut cont de violenta care s-a exercitat 45 de ani, sistematic, fizic si psihic, asupra romanilor? Ati facut comparatii cu alte tari care nu au trecut prin exterminarea elitelor, foamete, teama generalizata? Sau aceste aspecte nu sunt relevante?
  8. Peter Dan spune:
    Draga Daniel,
    Mi-e teama ca am ajuns din nou la vechea meteahna a formelor fara fond. Cei care au si painea si cutitul se opun cu indarjire oricarei modificari care le-ar lua din mana una sau alta, si prefera sa se aleaga praful de toate decat sa piarda din privilegii sau doamne fereste sa concureze pentru ele.
    Nimic nu-i sperie mai mult decat obligatia de a fi competent. Cand te ocupi de impachetat fum nu vrei criterii obiective.
    Impresia mea este ca de cand ne-am vazut, in 2008, la Conferinta de la Bucuresti a “Diasporei stiintifice” lucrurile nu au inaintat ci dimpotriva. Pacat.
    Toate cele bune,
    Peter Dan
    New York
    PS: Eu m-am tinut de cele discutate in 2008 si am prezentat in fiecare an 1-2 lucrari la Sibiu, in cadrul conferintei organizata anual de Marius Milcu si altii. Le poti gasi pe academia.edu
    • La SIBIU?! spune:
      La SIBIU?! Acolo publicati Dvs.???!!! OK… Sibiu sau Cluj, tot aia… intr-o revista cu FI>10 ati publicat? Daca DA, respect. Daca nu, continuati cu Sibiul.
  9. Sergiu Simion spune:
    De la “Psihologia poporului roman” la “Radiografierea psihologiei romanesti” sau implozia domeniului psihologic (http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/06/de-la-psihologia-poporului-roman-la.html )
  10. Lucian Andries spune:
    E interesant de vazut ce atmosfera domina in psihologia romnaneasca – oamenii comenteaza pe la colturi, dar majoritatea se ascut sub diverse nick-uri. Asa incit, despre ce schimbari sa vorbim, daca psihologii nu au macar curajul exprimarii propriilor opinii.
    “prin politicile academice centralizate şi locale am ratat şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării.” Pai era clar ca o sa se intimple asa. “Baietii destepti” ai psihologiei romanesti s-au infit in posturile caldute si de acolo au inceput sa organizeze ei psihologia. Era normal sa se ajunga la esec – niste teoreticieni s-au apucat sa administreze un domeniu al practicienilor. Problema este de fond – in acel Colegiu nu ar fi trebuit sa aiba acces profesorii, indiferent ca sint universitari sau nu, pentru simplul motiv ca o organizatie a practicienilor trebuie condusa de practicieni, nu de unii care se cred mari psihologi pentru ca citesc niste carti din care povestesc studentilor la curs.
  11. Marlena spune:
    ”Partea cea mai interesanta este ca exact acele personalitati care nu au luat atitudine in acei ani, abandonand domeniul in bratele regimului si frangand astfel destinul social al unor generatii , conduc si acum aceasta nefericita breasla.
    In sfarsit, autorul omite in mod inexplicabil faptul ca psihologia nu si-a clarificat pana in prezent nici raporturile cu trecutul si represiunea comunista , nici statutul , nici misiunea sociala in conditiile actuale.
    Nici dupa 25 de ani nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora . Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, sinistrul Experiment Pitesti, Revolutia, mineriadele, controlul social , presiunile politice , administrative si psihologice nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei .
    Mai mult decat atat, in egala masura autorul omite sa mentioneze confiscarea domeniului psihologic de catre instante straine domeniului si deturnarea sensului profesiei de psiholog.
    Prin modul subversiv in care a fost infiintat Colegiul Psihologilor din Romania , psihologia a devenit astfel un domeniu captiv reglementat de norme specifice mai degraba institutiilor de stat si institutiilor militare decat celor civile, iar psihologii au devenit prizonierii de constiinta ai propriului domeniu :”
    http://sergiusimion.blogspot.ro/2015_06_01_archive.html
  12. Marlena spune:
    ”Art. 1 SĂNĂTATEA MINTALĂ reprezinta o componenta fundamentala a sanatatii individuale si constituie un OBIECTIV MAJOR al politicii de sanatate publica.
    Art. 2
    Guvernul Romaniei, prin organismele sale abilitate, intreprinde masuri pentru PROMOVAREA si APĂRAREA sanatatii mintale, PREVENIREA si TRATAMENTUL tulburarilor psihice.
    Art. 3
    Ministerul Sanatatii este autoritatea competenta pentru organizarea si controlul activitatii de ocrotire a sanatatii mintale a populatiei. ”
    ”d) prin ECHIPĂ terapeutica se intelege grupul de profesionisti care asigura asistenta medico-psihiatrica a pacientilor aflati in spitalizare continua sau discontinua si cuprinde: PSIHIATRU, SPECIALIST MEDICINĂ INTERNĂ sau medicina de FAMILIE, PSIHOLOG , asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut si personal paramedical;
    e) prin personal paramedical, altul decat cel prevazut in Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, se intelege un membru component al echipei terapeutice, altul decat medicul sau asistentul medical specializat;
    f) prin servicii complementare se intelege serviciile care asigura ingrijiri de sanatate mintala si psihiatrice, precum: CONSILIERE psihologica, ORIENTARE profesionala, PSIHOTERAPIE si alte proceduri medico-psihosociale;
    g) prin servicii comunitare se intelege serviciile care permit ingrijirea pacientului in mediul sau firesc de viata; ”
    http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sanatatii_mintale.php
  13. Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/




   29 iunie 2015  


De la "Psihologia poporului roman" la "Radiografierea psihologiei romanesti" sau implozia domeniului psihologic


 "Colegiul Psihologilor din România ocupă locul 5 în Europa, în evidența EFPA 
a asociațiilor profesionale europene, potrivit numărului(s.n.) de psihologi înscriși.”



Doua initiative recente ale profesorului Daniel David de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj au reusit performanta de a provoca rumoare atat in societate cat si in domeniul psihologic. Prima este o cercetare intitulata „Psihologia poporului roman” si prezentata intr-un articol encomiastic aparut pe Hotnews *),  a doua este un articol surpriza  aparut pe Contributors.ro despre situatia psihologiei romanesti : „ Sa bata clopotele pentru psihologia romaneasca …!” **).
Articolul despre „bataile de clopot” pentru psihologia romaneasca dezamageste total prin maniera in care abordeaza problematica unui domeniu cu o situatie incerta si inainte , si dupa 1989. In acest caz , autorul reuseste performanta de a eluda responsabilitatea sociala a domeniului si a reprezentantilor lui prin cateva propozitii impersonale care ascund sub pres intregul ei trecut validand astfel performantele unui domeniu compromis cel putin inainte de 1989 , dar care isi recunoaste numai pacatul izolationismului :

„ Iniţial (s.n.) psihologiei i s-a cerut să devină o ştiinţă ideologică care să contribuie la formarea omului nou, omul comunist. În consecinţă, ancorarea internaţională s-a pierdut, psihologia devenind o ştiinţă locală, cu standarde şi personalităţi validate de partid, nu de comunitatea internaţională. Apoi, psihologia a fost interzisă ca instituţie de sine stătătoare : în 1977 s-au desfiinţat catedrele de specialitate din universităţi, iar din 1982 institutul de specialitate din Academia Română.”
„ Atât catedrele cât şi institutul s-au reînfiinţat după revoluţia anticomunistă din 1989. Dar mentalitatea localizaţionistă (s.n.)din perioada comunistă a persistat în cea mai mare parte a ştiinţei psihologice româneşti .”

Ceea ce omite cu buna stiinta autorul care discuta in acest caz numai despre institutii, este exact esentialul , respectiv destinul profesiei si al practicantilor ei atat inainte de 1990 , cat si dupa aceea. Este adevarat, in anul universitar 1977-1978 profesia de psiholog a fost radiata din nomenclatorul oficial al profesiilor , dar dincolo de drama institutiilor deplansa de autor  exista si o drama a unor intregi generatii.

Partea cea mai interesanta este ca exact acele personalitati  care nu au luat atitudine in acei ani, abandonand domeniul in bratele regimului si frangand astfel destinul social al unor generatii  , conduc si acum aceasta nefericita breasla.
In sfarsit, autorul omite in mod inexplicabil faptul ca psihologia nu si-a clarificat  pana in prezent nici raporturile cu trecutul si represiunea comunista , nici statutul , nici misiunea sociala in conditiile actuale.
Nici dupa 25 de ani nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora . Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, sinistrul  Experiment Pitesti, Revolutia, mineriadele, controlul social , presiunile politice , administrative si psihologice nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei .
Mai mult decat atat, in egala masura autorul omite sa mentioneze confiscarea domeniului psihologic de catre instante straine domeniului si deturnarea sensului profesiei de psiholog.
Prin modul subversiv in care a fost infiintat Colegiul Psihologilor din Romania , psihologia a devenit astfel un domeniu captiv reglementat de norme specifice mai degraba institutiilor de stat si institutiilor militare decat celor civile, iar psihologii au devenit prizonierii de constiinta ai propriului domeniu :

S-a înfiinţat Colegiul Psihologilor ! ( cf. Addenda de mai jos )
Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism 
Psihologia romaneasca intre Lege si Ordine, victorie a la Phyrus 
Frontul Psihologic National
          Ce vraji mai fac psihologii romani
   

Totul a inceput cu o initiativa universitara civila ( dar care nu avea de fapt nici o legatura cu societatea civila) , initiativa bizara care sub pretextul „ salvarii profesiei de psiholog ” a amestecat in mod nepermis domeniul civil cu cel militar dand chipurile o sansa civililor de a intra in domeniul militar mai exact sub controlul lui prin infiintarea unui master de Psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale si prin aparitia unei specializari in acest domeniu :

„ Credem ca nu este lipsit de interes faptul ca pentru prima data in Romania conducerea Facultatii de Psihologie si stiintele Educatiei din Universitatea Bucuresti, cu sprijinul neconditionat al regretatului profesor universitar doctor Mielu Zlate – seful catedrei de psihologie (s.n.), a decis infiintarea unui master de Psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale ( s.n.) ca forma academica de pregatire unitara a specialistilor din aceste institutii.”
http://www.escoala.ro/psihologie/master_psihologie_aplicata_in_domeniul_securitatii_nationale.html

Rezultatul este  o schimbare fundamentala a obiectului si statutului unei discipline civile si umaniste prin invazia unor structuri structuri straine domeniului ilustrata cel mai bine prin urmatorul "workshop tematic"  :

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti organizează sâmbătă, 17 martie 2012, workshop-ul tematic –Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici!
(http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1904-Facultatea-de-Psihologie-Bucuresti-Permisul-de-port-arma-!)

Cat de grav a fost acest lucru si ce consecinte a avut il recunosc chiar psihologii militari , dar dupa 11 ani de la infiintarea Colegiului Psihologilor din Romania :

„Psihologul criminalist este de părere că „urgent trebuie retrasă competența de a da aviz psihologic tuturor acelor psihologi care nu sunt sau nu au fost specialiști în unități militare!”. Profesorul Butoi, care o viață a făcut expertiză în cadrul Ministerului de Interne, spune: „Nu poți să dai avize psihologice pentru arme și muniții, substanțe toxice, stupefiante etc, atunci când tu, ca specialist, ai tras doar cu pistoale cu apă! Credeți că știe orice psiholog ce sunt incidentele de tragere și cum se soluționează ele?! Dacă avizul psihologic este relativ, orientativ, cu atât mai mult trebuie să-l dea exclusiv psihologii care mai știu câte ceva din jocul cu moartea, nu psihologii de catifea la care m-am referit anterior”
http://www.evz.ro/a-trebuit-sa-fie-executat-un-om-in-poligon-ca-sa-descoperim-o-anomalie-legea-care-ti-pune-arma-in-mana-cu-buletinul.html

Aceasta intiativa bizara si unica in Uniunea Europeana prin care au fost amestecati civilii cu militarii a fost sustinuta de catre mediul universitar care in mod inexplicabil are tendinta sa apere interese care contravin principiului autonomiei universitare si in acelasi timp contravin deontologiei profesionale a domeniului :

„In numele apararii intereselor psihologilor si prin instituirea sistemului Comisiilor si autorizatiilor care prevaleaza asupra diplomei , Colegiul Psihologilor incalca de fapt principiul autoritatii si autonomiei universitare . In tarile cu traditie , singurul for abilitat pentru formarea psihologilor este Universitatea ( respectiv facultatea de psihologie ) iar dreptul de a profesa trebuie sa fie conferit de catre diploma de psiholog cum este normal si nu de o autorizatie de “protectia muncii”,etc ( “ Ce inseamna de fapt protectia muncii ?! “ intreba la intrunirea din aprilie a Colegiului Psihologilor un profesor de psihologie organizationala de la Cluj ) deoarece astfel se deschide poarta pseudo-echivalarilor .”
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm

Rezultatul a fost aparitia legii 213 respectiv infiintarea Colegiului Psihologilor din Romania (CPR) despre care autorul afirma ca a avut sustinerea si colaborarea mediului universitar :

„CPR a reuşit să se impună (s.n.) şi să organizeze(s.n.) această profesie având, în mod natural şi normal, susţinerea şi colaborarea(s.n.)  mediului universitar (de unde a şi pornit).”
https://danieldavidubb.wordpress.com/2014/04/08/o-scurta-nota-asupra-dezbaterilor-recente-din-cadrul-colegiului-psihologilor-din-romania/

Ceea ce omite sa mentioneze profesorul Daniel David este ca in acest caz ,  respectiv legea 213 , vorbim de o lege organica foarte greu de schimbat , practic imposibil in configuratia actuala a Parlamentului . Totusi, in spiritul onestitatii universitare , profesorul Daniel David recunoaste cu fair-play implicarea sa in acest demers care a afectat si credibilitatea domeniului psihologic si interesele practicantilor profesiei :

„ Nu mai sunt implicat în conducerea CPR, retrăgându-mă în 2012 din orice funcţie (s.n.), din cauza altor angajamente internaţionale . Ca unul care am fost însă implicat în această construcţie de la începuturi (spre exemplu, contribuind major la Hotărârea de Guvern), asumându-mi şi bunele şi relele ei cu credinţa că partea bună a fost, totuşi, dominantă, încă îmi pasă şi astfel îmi exprim o serie de gânduri faţă de viitor, în speranţa că ele vor contribui la un demers raţional şi util, susţinut de toată comunitatea psihologilor.”
https://danieldavidubb.wordpress.com/2014/04/08/o-scurta-nota-asupra-dezbaterilor-recente-din-cadrul-colegiului-psihologilor-din-romania/

Problema este ca in acest caz interesele aparate cu ajutorul acestei legi trec cu mult dincolo de aula universitatilor avand consecinte directe in spatiul social. De aceea,  a existat si o reactie civica de opozitie la aparitia acestei legi despre care autorul articolului nu pare sa aiba cunostinta ***)
Mai mult decat atat, autorul afirma ca a initiat un demers pentru normalizarea psihologiei romanesti dar care in mod surprinzator se rezuma doar la „ a propune spre adoptare autoritatii din domeniu” (sic!) criteriile si indicatorii normali din orice tara moderna :

„ am reuşit să propun ( in postura de vice presedinte in cercetare si de vicepresedinte in promovarea academica –s.n.) spre adoptare autorităţii din domeniu de atunci (s.n.) intrarea în normalitate a psihologiei, prin ancorarea în criteriile şi indicatorii normali din orice ţară modernă.”

Altfel spus, dupa 25 de ani de la Revolutie si dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana , autorul crede ca poate rezolva problema normalizarii psihologiei romanesti printr-un demers administrativ si birocratic tipic altor vremuri prin care, ca altadata la partid , cere aprobarea si sprijinul ministrilor in exercitiu ca sa aplice „criteriile şi indicatorii normali” din propriul domeniu .
Cu toate aceste demersuri sustinute constant pe parcursul a 25 de ani , psihologia romaneasca traverseaza aceeasi stare de criza continua iar diagnosticul pus de autor starii de fapt din domeniu este tot de tip institutional si impersonal :

„ In concluzie, prin politicile academice(s.n.)  centralizate şi locale ( deci reformarea unui domeniu profesional se face prin politici academice centralizate si locale – s.n. ) am ratat şansa normalizării psihologiei ( deci cine trebuie sa faca normalizarea psihologiei si cum ? – s.n. ) pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării.
Practic am „omorât” ( cine ?!- s.n. ) psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…”Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele!”

Rezultatul final  a fost unul absolut previzibil :

„ Considerând numărul psihologilor din mediul academic din ţară, coroborat cu datele prezente de Dobrean şi Matu (2015), se poate observa rapid că nici măcar 5% dintre psihologii români nu au vizibilitate internaţională şi sub 1% au impact internaţional.”

In alti termeni , dupa infiintarea Colegiul Psihologilor din Romania care este o consecinta a demersurilor „initiate si sustinute de catre mediul universitar" ,  si in urma normalizarii psihologiei „prin ancorarea în criteriile şi indicatorii normali din orice ţară modernă ” respectiv cu sprijinul autorităţii din domeniu , a rezultat un colaps al domeniului psihologic care echivaleaza cu o demisie profesionala si morala a initiatorilor acestor demersuri.
Pe de alta parte, interesul autorului pentru "destinul psihologiei romanesti si reformarea domeniului" a fost unul constant si dateaza de mai multa vreme.
Inca din 2006 cand Colegiului Psihologilor din Romania a propus cu entuziasm examinarea psihologica a tuturor profesorilor din tara ( unii reprezentantii CPR au declarat incantati ca urmeaza la rand medicii, magistratii, etc .,etc., ), in cadrul International Institute for Advanced Study of Psychoterapy and Applied Mental Health de la Cluj a fost elaborat un chestionar special de 9 pagini utilizat exact in acest scop (Un test pentru orice persoana cu gandire democrata ).
Aceasta initiativa triumfalista adoptata cu entuziasm de catre decidentii domeniului psihologic de la noi a fost insa drastic amendata cu mai multi ani in urma ( e drept, dar fara nici un efect asupra campaniei declansate atunci  la nivel de tara in stilul campaniilor agricole de altadata ) de catre un psihoterapeut european  :

“O asemenea masura pune mari probleme deontologice, metodologice, tehnice si nu la urma urmei, chiar politice”; “…ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. “; “Se depreciaza concomitent si perceptia sociala a psihologului, devenit astfel un fel de “justitiar”; si, in loc sa creasca accesibilitatea populatiei la consultatia psihologica si increderea in psiholog, se va obtine exact contrariul“. “Daca eu povestesc asta aici, voi fi intrebat daca nu cumva in Romania s-a instalat o noua dictatura. Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional, iar ierarhizarile de nivel mintal in sustinerea unor masuri sociale sint considerate elemente clare de rasism.”
Dan Gogleaza
psihoterapeut,
Leverkusen, Germania
http://www.observatorcultural.ro/index.html/Testarea-psihologica-a-profesorilor-este-anticonstitutionala.-Interviu-cu-dr.-Dan-GOGLEAZA*articleID_9599-articles_details.html?&articleID=9599&printPage=1&setWindowName=shEAPopUpWnd

Dar avalansa revizionista si reformista nu s-a oprit aici . Profesorul Daniel David a ridicat-o recent  la cele mai inalte  cote reactualizand o tema de cercetare  propusa  acum 100 de ani  de catre Constantin Radulescu Motru respectiv :  „ Psihologia poporului roman”.
Metodologia de cercetare folosita in acest caz este o mixtura pitoreasca de tehnici psihologice, sociologice si statistice la fel de incerta si de ambigua ca si profilul obtinut in final :

"...pentru a intelege corect profilul psihologic al romanilor, am analizat toate studiile de specialitate publicate pana in ianuarie 2015 pe aceasta tema si am demarat o serie de studii proprii. Totalul subiectilor care au intrat in studiile analizate/derulate de noi depaseste 50.000 de romani, din diverse zone ale tarii, cu varste de la 2 ani la +80 (multe analize fiind pe esantioane reprezentative national)"
https://danieldavidubb.wordpress.com/2015/03/25/despre-psihologia-romanilor-avanpremiera-ii-a-lucrarii- psihologia-poporului-roman-de-daniel-david/

Scopul acestei cercetari desuete si gratuite devine evident prin modul in care trebuie sa fie utilizate datele obtinute :

"...profilul psihologic al romanilor este unul statistic, care nu poate fi aplicat la un individ, ci poate fi utilizat in situatii in care se doreste a se face politici publice (s.n.) si proiecte relevante pentru tara si/sau grupuri mari" (s.n.).
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim.htm?cfnl=

In acest caz autorul tine mortis sa reinnoade nu atat traditiile universitare in domeniu , cat celebra traditie a studiilor de psihologia maselor predate altadata la celebrele  Academia „Stefan Gheorghiu ”, CEPECA,  Baneasa, Branesti ,etc. care transformasera sociologia si psihologia in mijloace de control psihosocial.
Rezultatul este acela ca cercetarea nu face decat sa confere o aura stiintifica unor tautologii , clisee si stereotipuri intrate de multa vreme in folclorul curent dar care nu exprima decat traumele generate de un penitenciar social in care tradarea aproapelui si santajul devenisera  reguli  de sistem, iar controlul sistemului  asupra comportamentului si gandirii oamenilor atinsese dimensiuni de cosmar mergand pana la limitele rezistentei biologice si psihologice si anihiland orice tentativa de comuniune si solidaritate sociala sau de grup .
 Pe de alta parte, este de neinteles postularea gratuita de catre autor a  ”ipocriziei” romanilor care ar cauta puterea sociala dar „sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii” , respectiv  denaturarea cinica a sistemului de valori morale al romanilor practicata de autor prin care calitatile morale devin de fapt defecte :  

„ Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni (s.n.) . Preocuparea pentru binele altora nu depaseste zona familiei.
Si tot romanii cauta puterea sociala, "dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii ”.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim.htm?cfnl=

Mai mult decat atat, profesorul Daniel David  nu este absolut deloc interesat sa afle cum si de ce a aparut aceasta postulata neincredere in oameni , ba chiar o atribuie …unei culturi „colectiviste” (?!), la fel cum decreteaza in mod la fel de categoric ( si conform unui curent de opinie puternic promovat in mass-media de la noi ) existenta la romani a unui nivelul scazut de autodeterminare si a unui spirit civic scazut :

„ O cultura colectivista este caracterizata de neincrederea in straini, neincredere care la romani, amplificata de un nivel scazut de autodeterminare si spirit civic, asa cum spuneam, s-a generalizat intr-o neincredere cronica, inclusiv asupra cunoscutilor.”

In acest caz autorul confunda  sentimentul de apartenenta la o comunitate si ideea de comunitate,  cu consecintele traumatice ale controlului social paranoic si ale supravegherii exercitate de catre Securitate , cu spiritul gregar si comportamentul de turma indus populatiei prin teroare , presiuni si dependente sociale pledand de fapt pentru teze anarhiste in care sustine  destructurarea totala a comunitatilor si a colectivitatilor ( deci si a ideii de solidaritate si unitate ! ), care ar trebuie  sa fie inlocuite cu indivizi autonomi asociati arbitrar :

„Eu cred că puţin, deoarece, ca esenţă (în profilul psihologic de adâncime), românii sunt integraţi în cultura europeană, doar că au fost opriţi în drumul lor de blocajele istoriei, ultimul fiind perioada comunistă ( dar despre acest blocaj si despre aceasta perioada nici un cuvant ! –s.n.) . Cât de repede se poate face tranziţia astfel încât profilul psihologic de adâncime să devină unul de suprafaţă? Depinde de cât de repede se pot coaliza indivizii-cetăţenii autonomi (s.n)  pentru a crea reţele sociale moderne care să înlocuiască ca influenţă comunitatea colectiviştilor (s.n.).”
https://danieldavidubb.wordpress.com/2015/03/25/despre-psihologia-romanilor-avanpremiera-ii-a-lucrarii-psihologia-poporului-roman-de-daniel-david/

Exact aceeasi viziune o intalnim si in domeniul sociologiei  unde directorii de constiinta ai momentului pledeaza pentru o aceeasi revolta impotriva ideii de comunitate pledand pentru  „starile de spirit si energiile de masa ” (Vintila Mihailescu – O revolta morala ).
Realitatea trista este ca impunerea si organizarea profesiei de catre Colegiul Psihologilor din Romania cu ajutorul legii 213 si " avand in mod natural  sustinerea si colaborarea mediului universitar de unde a si pornit", a  reusit sa compromita si sa afecteze domeniul  , profesia si prestigiul practicantilor in timp ce prestatia si comportamentul reprezentatilor ei oficiali a decazut la nivelul divertismentului social  ( Cuibuşor de nebunii la Colegiul Psihologilor ; Suprarealismul Colegiului Psihologilor din Romania ) .
O simpla comparatie intre organizarea domeniului psihologic in Marea Britanie si in Romania arata adevarata natura a acestei confiscari (The British Psychological Society versus Colegiul Psihologilor din Romania. Doua sisteme, doua mentalitati).

Aceasta declarata "impunere si organizare" nu este nimic altceva decat o confiscare cu ajutorul legii  a unui domeniu si a unei profesii si subordonarea lor unor structuri si interese de alt ordin in timp ce Colegiul Psihologilor din Romania ( nu "Colegiul Psihologilor Romani " ) si reprezentantii lui se comporta ca si cand ar trai in alta tara.
Framantarile din domeniu, scandalurile care nu se mai termina si avalansa de petitii ale psihologilor
("NU VREM Dispozitia 1 2012 - evidenta profesionala a psihologilor cu drept de libera practica",etc.)  , ilustreaza faptul ca acesti reprezentanti  sunt orbi , surzi si muti nu numai la toate tragediile suportate de romani timp de 75 de ani , ci si la drama unei profesii mutilate si a practicantilor ei onesti umiliti profesional si social si deposedati din interese obscure de atributele unei profesii liberale.
Dupa estimarile oficiale exista peste 28.000 de psihologi autorizati de catre Colegiul Psihologilor din Romania ( Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica ), dar dupa estimari neoficiale numarul total de psihologi ( cu sau fara drept de practica, dar cu diploma  ) ar fi de aproximativ 60.000 (Invazia psihologilor ) ceea ce echivaleaza cu conditionarea dreptului de practica al unei profesii liberale si inexistenta unui cadru concurential :


Parlamentul pregateste spargerea castelor ; 
Propuneri pentru mai buna şi corecta reglementare a profesiilor reglementate, aşa-numitele profesii liberale )

Pe scurt , dupa 25 de ani din viata tuturor ( nici nu mai vorbim despre ceea ce a fost mai inainte )  chiar dupa declaratiile reprezentatilor ei autorizati cum este  profesorul Daniel David si  in contratimp cu epoca, societatea si asteptarile cetatenilor,  psihologia si psihologii s-au miscat in cerc si au batut  pasul pe loc intr-un domeniu confiscat prin mijloace birocratice si  ( Figura 1 )  .










































Dincolo de umbrela unei legi de organizare care nu poate oferi si o imunitate morala initiatorilor sai  , raman
framantarile dintr-un domeniu unde suprareglementarea a denaturat sensul acestei profesii care dintr-o profesie  liberala si autonoma a devenit una subordonata unor comandamente birocratice  si financiare:

" ...conditioneaza si limiteaza dreptul de exercitare al profesiei ( ” este o lege care descrie si bate in cuie o profesie ” ) si aduce practicantii domeniului din nou in situatii de dependenta fata de autoritati birocratice si administrative. Ratiunea de a fi a Colegiului nu este foarte clara. Psihologii depind total de Colegiul pe care trebuie sa-l sustina financiar fie ca membrii ai Asociatiei Psihologilor fie ca membrii ai Colegiului Psihologilor dar acesta nu are fata de psihologi nici o responsabilitate. Potrivit legii in discutie, el doar ”ocroteste” ( dar nu garanteaza ) drepturile acestora, in schimb isi asuma rolul discretionar de a le ”reprezenta” interesele si de a le controla in mod ”altruist” veniturile. Sub umbrela legii se instituie un mecanism al dependentei totale a psihologilor fata de Colegiu prin obtinerea a n+1 autorizatii si reautorizarea periodica a tuturor psihologilor. Ca atare, avem o ”organizatie profesionala nonguvernamentala” dar care ”da ordine Ministerului Educatiei si Cercetarii, are drept de folosire a timbrului sec si foloseste prin lege sedii obtinute de la Regia Protocolului de Stat! Aceasta ”organizatie profesionala nonguvernamentala” devine in realitate o afacere privata de tip ”perpetuum mobile”, in care clientela alcatuita numai din psihologi este garantata, identificata, numarata si programata constant si periodic cu ajutorul legii pe toate segmentele de varsta si pe toate specializarile.
In esenta, litera si spiritul acestei legi prin mentalitatea care sta la baza ei (cf. legea ca atare, normele metodologice de aplicare si precizarile juridice de pe site-ul www.copsi.ro) ne întorc, în mod surprinzator, la forme de organizare de tip birocratic-comunist, in care, sub umbrela unei legi conceputa in maniera autoritara, libertatea de actiune si de constiinta a psihologului este restransa pana la depersonalizare , încalcînd atât legile concurentei, statutul unei profesii liberale cât si principiile legislative prevazute de drepturile omului si de Uniunea Europeana".
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=42

In ultima instanta, articolul profesorului Daniel David despre situatia psihologiei romanesti nu reprezinta nimic altceva decat recunoasterea oficiala a unei infrangeri, respectiv a esecului institutional , profesional si social al unui amplu demers birocratic care a "reorganizat" domeniul  dar prin reinstaurarea cenzurii , psihologii romani devenind prizonierii de constiinta ai unor instante practic straine domeniului : 


DISPOZIŢIEprivind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică 

CENZURA PSIHOLOGICA IN ROMANIA ANULUI 2007 ?!

Scopurile reale ale acestui demers au fost recunoscute oficial chiar de catre institutia care il coordoneaza :

« Presedintele ales al Colegiului Psihologilor din Romania, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, a solicitat Conventiei acordul ca, pana cand se va intruni noul Consiliu Director al Colegiului, ori de cate ori este nevoie (s.n.) , conducerea operativa ( interesanta sintagma - s.n.) a acestuia sa se intruneasca – conform articolului 40 din Legea 213/2004 – in vederea pregatirii si trimiterii la timp la Parlament a documentelor care vor sta la baza emiterii hotararii de guvern, precum si pentru stabilirea structurii de personal,(s.n.) sursei ( s.n. ) si circulatiei fondului financiar (s.n.) necesare functionarii Colegiului. Pentru desfasurarea optima a activitatii, s-a mai propus contractarea unei firme care sa realizeze un studiu specific de fezabilitate financiara ( ?!- foarte interesant , parca era vorba de o organizatie profesionala si nu de o firma privata … – s.n.). Toate aceste propuneri au fost aprobate prin votul participantilor. ( s.n.). »
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=665

In realitate , acest demers birocratic care a reusit  sa confiste prin practici de concurenta neloiala domeniul si profesia si sa aduca  practicantii ei in stare de dependenta complexa fata de autoritati  administrative , echivaleaza cu demisia deontologica si morala a initiatorilor lui , iar intreaga raspundere pentru acest demers catastrofal prin rezultate revine decidentilor si institutiei care si-a asumat public  "organizarea profesiei" in acest mod incalificabil.
In acest context este interesant de mentionat ca  International Anti-Corruption Academy (Laxenburg, Austria ) are preocupari inclusiv in domeniul psihologic, iar prin Departamentul de Consiliere  a cautat experti anti-coruptie in acest domeniu  inclusiv din Romania , deci este foarte probabil ca situatia din psihologia romaneasca sa fie cunoscuta si la acel nivel.
Pana atunci, Colegiul Psihologilor din Romania ( si psihologia romaneasca in general ) se afla de 25 de ani exact in postura elefantului care crescand dincolo de limitele propriei naturi este condamnat la prabusire prin propria greutate. Altfel spus, cei care au vrut totul,  au castigat totul, dar au ramas singuri in arena , finalul implacabil fiind acela ca transformand psihologia , din interese obscure,   intr-o "multime a tuturor multimilor" conform paradoxului lui Bertrand Russell,   au ajuns manu propria in celebrul paradox al barbierului  : vrand sa barbiereasca pe toata lumea, au ajuns sa se barbiereasca singuri in cea mai buna ( pentru ei ) dintre lumile posibile.
In acelasi timp, initiatorii acestui straniu demers de tip science-fiction au castigat victoria asupra prezentului dar "aruncand in strada cheia", respectiv cu pretul dinamitarii propriului viitor fiind obligati sa asiste neputinciosi la implozia domeniului si la propria decadere devenita publica. Cu sau fara asistenta , si dupa principiul scopul scuza mijloacele si urma scapa turma  , spectacolul cinic va continua pana la destructurarea totala a domeniului ca o conditie obligatorie a renasterii lui .Gaudeamus igitur.



Note

*) Raluca Pantazi - Psihologia Poporului Roman .Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim.htm?cfnl=


**) Daniel David - Să bată clopotele pentru psihologia românească…!
http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/


***) Apel pentru modificarea legii 213/2004 (
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=42)


****) S-a înfiinţat Colegiul Psihologilor! ( http://www.amosnews.ro/arhiva/s-infiintat-colegiul-psihologilor-09-10-200)






Addenda

Stirea despre infiintarea CPR nu mai este disponibila acum pe arhiva site-ului  Amos News dar in forma initiala arata astfel :

S-a înfiinţat Colegiul Psihologilor!

Sâmbătă, 10/09/2004 - 14:45
Ieri a avut loc Adunarea de Constituire a Colegiului interimar al Psihologilor din Romania. 'Colegiul va fi cel care va coordona intreaga activitate a psihologilor. Este similar Colegiului Medicilor. Peste 6 luni, cand se va constitui propriu-zis Colegiul Psihologilor, el va
elibera atestate de libera practica in toate domeniile psihologiei:
clinica, medicala, psihoterapie, transporturi, servicii, psihologia
educationala si altele', spune Constantin Edmond Cracsner, membru in
Consiliul Director al Asociatiei Psihologilor din Romania(APR).
La eveniment au participat aproximativ 600 de psihologi. Evenimentul a
inceput cu o ora si jumatate intarziere si a fost organizat intr-o
semi-clandestinitate de catre Asociatia Psihologilor din Romania (APR),
la eveniment fiind invitati doar membrii APR, adica aproape 1000 din cei
peste 10.000 de psihologi din Romania.
Irina de Hillerin, psiholog, a participant la eveniment desi nu este inca
membru al APR. Spune ca a venit la intalnire pentru ca simte nevoia de
a-i cunoaste pe ceilalti psihologi. 'As vrea sa stiu ce perspective are
psihologia. Cred ca e mult de munca in tara asta pentru psihologi'. A
aflat de intalnire din Buletinul de Stiri al Psihologiei Azi, singura
organizatie care a promovat evenimentul.
Presedinte al Colegiului Psihologilor (Interimar) a fost ales prof. dr.
Nicolae Mitrofan, pre;edintele APR. Au fost alese si comitetele de
initiativa pentru comisiile Colegiului:
- Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie
- Comisia de psihologia muncii, transporturilor si serviciilor
- Comisia de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta
nationala
- Comisia metodologica
- Comisia de psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala
- Comisia de deontologie si disciplina
Comisiile alese nu au atributii de atestare a psihologilor. Membrii
interimari ai acestor Comisii trebuie sa realizeze regulamentele de
functionare ale Comisiilor, iar in termen de 6 luni, conform Statutului
Psihologului, recent aprobat, se va organiza prima Conventie Nationala a
tuturor psihologilor, unde se vor alege consiliul director si membrii
Comisiilor, cu un mandat de 4 ani.
Colegiul va avea centre teritoriale, care vor raspunde de psihologii din
judetele invecinate. Pentru a se infiinta un centru teritorial trebuie
sa existe cel putin 50 de psihologi in acel judet, inscrisi in Colegiu.
'Colegiul va urmari respectarea standardelor stiintifice de catre toti
psihologii. Asa zisii psihologi, pe care ii gasim in ziare uneori prin
diverse rubrici de astrologie vor fi de acum inainte testati pentru a li
se verifica cunostintele de psihologie' spune Filaret Santion, profesor
de psihologie in Constanta.
Vor exista 11 centre teritoriale ale Colegiului psihologilor, grupate pe
judete astfel (primul judet este cel unde va functiona Centrul):
1. Bacau, Vrancea, Galati, Vaslui
2. Bihor, Maramures, Satu Mare
3. Brasov, Covasna, Harghita
4. Bucuresti, Ilfov, Giurgiu, Teleorman
5. Cluj, Alba, Bistrita Nasaud, Mures, Salaj
6. Constanta, Braila, Ialomita, Tulcea, Calarasi
7. Iasi, Botosani, Neamt, Suceava
8. Sibiu, Hunedoara, Gorj
9. Timis, Arad, Caras-Severin, Mehedinti
10. Olt, Arges, Dolj, Valcea
11. Prahova, Buzau, Dambovita

Sursa : http://www.amosnews.ro/arhiva/s-infiintat-colegiul-psihologilor-09-10-200

( Informatia a fost stearsa  pe 29.06.2015 exact dupa ce am postat-o ! )

Sursahttp://sergiusimion.blogspot.ro/2015/06/de-la-psihologia-poporului-roman-la.html

No comments: