Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

vineri, 29 aprilie 2016

O societate a diversiunii generalizate ?

„40 % din cei aflaţi la putere în România sunt foşti securişti”




Fenomenul recent si deconcertant al migratiei unor jurnalisti din presa in politica *) descris pe larg in mass-media romaneasca este un prilej pentru a pune in discutie acest fenomen dar si alte fapte  sociale de aceeasi natura .
Daca jurnalistii ar urmari doar bani si influenta ( unii jurnalisti le-au avut pe ambele si in trecut si in prezent )  , am avea avea totusi o explicatie rationala  a acestei schimbari de macaz mai exact a „schimbarii la fata”. La  nivel general aceasta care incepe sa devina  o regula din ce in  ce mai frecvent intalnita in multe cariere fulminate de la noi care prin forta lucrurilor actioneaza ca un turnesol pentru adevaratul profil politic, ideologic si moral al protagonistilor . Aceste gen de cariere gonflabile de genul "si calare si pe jos "in care dupa principiul "daca-i ordin , cu placere" , oamenii se misca in permanenta pe liniile de univers si in ierarhia sociala de la stanga la dreapta si de sus in jos dupa un celebru model de tip SF **) sunt in realitate cam paralele si cu deontologia, si cu morala.
In cazul de fata , aceeasi reorientare dramatica a carierei la mai multi jurnalisti in acelasi timp si care urmaresc acelasi scop (sunt deja trei elemente comune  ) incepe sa devina semnificativa din punct de vedere statistic pentru ca probabilitatea ca in aceste conditii toti sa actioneze la fel, in acelasi timp , si din pura intamplare este totusi foarte scazuta .
Dincolo de aplicarea unei logici sociale elementare care ridica mari semne de intrebare pentru aceasta schimbare dramatica a carierei ( nimeni , si oricat ar fi de inteligent si de competent , nu poate invata din senin cum sa gestioneze problemele complexe ale unui oras cu 2 milioane de locuitori ) putem analiza din alta perspectiva aceasta reorientare brusca  a carierei unor jurnalisti pasionati la fel de brusc de accesul la puterea politica.
Aceasta recenta  „schimbare de macaz” care a devenit foarte vizibila acum si in domeniul cele de-a patra puteri in stat , se aliniaza unui pattern  mult mai general  al „schimbarii la fata ” care poate fi identificat in multe rute politice si sociale  dupa 1990 si care poate fi definit drept un principiu al infiltrarii si subversiunii sociale.
In esenta este vorba de lansarea initiala si cariera construita intr-un domeniu specific ca preambul al unei activitati si cariere ulterioare intr-un domeniu diametral opus primului. De regula,  prima cariera sociala poate fi doar un preambul, initiere si stagiu pentru a doua , respectiv revenirea la matca , prin care agentul social  poate ataca acum problemele primul domeniu , dar dintr-o perspectiva mult mai completa, complexa si eficienta . Conform principiului subversiunii , cel mai bun mod de a cunoaste punctele slabe ale "dusmanul de clasa "este infiltrarea in randurile lui.  
Politica este cel mai bun exemplu . Daca analizam rutele sociale aferente actorilor politici  vom observa ca unele piese din artileria grea a PSD si-au facut stagiul initial in domeniul activismului civic sau miscarii sindicale din anii `90 ( Rodica Stanoiu, Miron Mitrea, Victor Ciorbea,etc. ), in schimb alte piese din artileria grea a liberalilor de acum ( Petre Roman )  in 1990 erau alocate FSN-ului,etc.
In cazul jurnalistilor lucrurile sunt si mai complicate. Pe langa ipoteza interesanta dar foarte greu de demonstrat ca aparitia presei libere din anii `90 era ghidonata de fapt tot de catre reprezentantii fostului regim comunist care construiau  democratia si capitalismul lor (http://adevarul.ro/news/societate/ion-cristoiu-toti-cei-si-au-facut-ziare-anii-90-aveau-spate-baietii-era-fosta-securitate-voia-faca--1_56002b0cf5eaafab2cd8ce26/index.html ) mai ramane o varianta   plauzibila pentru ca a fost enuntata de un oficial care arata ca in  cazul unur jurnalisti lucrurile nu sunt deloc ceea ce par :

„Ofiţerii acoperiţi sunt un mijloc excepţional al serviciilor de informaţii, o armă specifică serviciilor de informaţii, folosită de toate serviciile pentru creşterea capabilităţii de apărare a securităţii naţionale."
George Maior
Director al Serviciului Român de Informații.
http://www.cotidianul.ro/george-maior-confirma-in-presa-sunt-ofiteri-acoperiti-ai-sri-255519/

Cel mai elocvent exemplu este cazul Robert Turcescu care arunca o suspiciune, niciodata lamurita , asupra conditiei jurnalistului roman si asupra jurnalismului romanesc :





https://youtu.be/KuOlvSuRWRs




Aceasta lovitura data credibilitatii jurnalistului este la fel de grava ca aceea data de o  jurnalista care sustine acum ca  „ cel mai important pentru a destructura rețele, este să le cunoști” de unde si explicatia uluitoare data comportamentului ei din spatiul public
Cu exceptia cazului interesant in care consideram plauzibila o  reorientare dramatica a carierei la mai multi jurnalisti care in acelasi timp se hotarasc din pura intamplare sa faca exact acelasi lucru ,respectiv sa intre in politica , mai poate exista si o alta explicatie .
Daca observam corelatia directa intre numarul de parlamentari cu dosare penale , explozia de candidati penali la alegerile locale (http://adevarul.ro/news/politica/candidatii-penali-ravnesc-primariile-romaniei-coruptii-iesiti-inchisori-puna-mana-averile-locale-1_571f49215ab6550cb85c5a4a/index.html) si neincrederea din ce in ce mai mare in partidelor politice , este evidenta tendinta acestora din urma de a recurge la orice mijloace prin care isi pot atinge scopul mizand pe aşa-zişii candidaţi „sistemic- antisistemici”. Adică oameni care provin din rândul elitelor, dar care posedă un şarm deosebit şi pot trece drept „unul de-ai noştri” în ochii celor mulţi :

„O alta tactică este atragerea de candidaţi angajaţi civic (actori, formatori de opinie şamd) care nu deţin carnetul de membru al vreunei formaţiuni, proces pe care îl numesc externalizarea charismei”.
http://adevarul.ro/news/politica/era-politicienilor-jurnalisti-1_571dee605ab6550cb853f8c6/index.html

Pe de alta parte , dupa mai mult de un sfert de secol de la Revolutie  a venit si o scadenta,  respectiv asistam la o decantare a faptelor sociale si a semnificatiilor acestora,  si mult mai important, la o schimbare a fata a actorilor politici si sociali respectiv la caderea mastilor ceea ce alimenteaza teoria conspiratiei ***).
O simpla comparatie intre statutul , pozitia , comportamentul , actiunile si declaratiile unor actori polititici si sociali ai anilor `90 si cele de acum este catastrofala pentru credibilitatea sociala si  legitimitatea morala  a acestora . Daca ducem acest scenariu  pana la ultimele consecinte , discutia despre comportamentul jurnalistilor care parasesc orbita presei  capata o conotatie foarte interesanta .
Este adevarat ca acesti jurnalisti  parasesc presa ,  dar in aceasta varianta o fac doar pentru a se intoarce la matca si a reveni in sistemul din care de fapt nu au plecat niciodata si unde executa ultima comanda. Astfel putem intelege de ce  in mai mult de un sfert de secol , jurnalistii si presa nu au devenit cainele de paza al democratiei ci s-au transformat mai degraba in "caine de salon si de atac" ( cf. : Peter Gross- Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass-media dupa 1989 - Editura Nemira, Bucuresti 2015 ) al unor interese de grup  ceea ce a contribuit enorm la degradarea comunicarii sociale , resetarea sistemului de valori morale si la degradarea generala a spatiului social.



Note 


Niciun comentariu: